Current track

Title

Artist


Otilia Cazimir și plaiurile natale

#Postat de on februarie 12, 2024

Otilia Cazimir născută pe 12 februarie 1894, la Cotu Vameș, în județul Neamț, pe numele ei adevărat Alexandrina Gavrilescu, a fost poetă, prozatoare, traducătoare și publicistă, cunoscută îndeosebi ca autoare de versuri pentru copii. Pseudonimul literar i-a fost ales la debut de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar G. Ibrăileanu. De-a lungul carierei, mai ales atunci când semna articole „feministe”, poeta a recurs și la alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda și Dona Sol.

Primii patru ani din viață i-a petrecut în satul natal, în județul Neamț. Apoi, s-a mutat cu familia la Iași, unde Alexandra va urma școala, liceul și apoi Facultatea de Litere și Filosofie, fără a-și mai susține licența. Fiică a învățătorului Gheorghe Gavrilescu, nepot al fraților Neculai și Ion Ionescu de la Brad, Alexandra Gavrilescu a avut ca mentori pe G. Ibrăileanu și M. Sadoveanu

Otilia Cazimir a debutat cu poezia ”Noaptea” în 1912, în revista „Viața românească”, iar cu proză în 1919, în publicația „Însemnări ieșene”. Prima ei carte de poezie, ”Lumini și umbre” (1923) a fost tipărită de Editura „Viața românească”. Aceasta va fi urmată de numeroase alte volume de versuri, printre care ”Fluturi de noapte”, carte premiată de Academia Română și de comitetul „Femina Vie-Heureuse” de la Paris, cu Premiul Femina, ”Cântec de comoară”, ”Jucării”, ”Baba Iarna intră-n sat”, dar și de lucrări de proză, schițe și nuvele, precum ”Grădina cu amintiri”, dar și alte schițe, ”A murit Luchi…”, ”Prietenii mei scriitori…”. Opera sa poetică este descrisă în Dicționarul enciclopedic drept o „lirică elegiacă, sentimentalistă și discret umoristică”, iar G. Călinescu o încadrează pe Otilia Cazimir între „simboliștii din seria sentimentală”. Pe lângă cărțile de autor, a fost și o importantă traducătoare din limbile rusă și franceză, tălmăcind în limba română nume ca Cehov, Maupassant, Gorki sau Kuprin.

Poeta s-a remarcat prin activitatea ei publicistică, colaborând cu revistele „Însemnări ieșene”, „Adevărul literar și artistic”, „Bilete de papagal”, „Iașul nou”, „Iașul literar”, „Orizont”, „Gazeta literară”, „Cronica” și altele. Începând cu 1937, a devenit inspector al teatrelor din Moldova, însă, pe fondul celui de-Al Doilea Război Mondial, a rămas fără slujbă și a traversat o perioadă dificilă. Din 1946, a stilizat traduceri din literatura rusă și sovietică pentru Editura „Cartea Rusă”. Bogata ei activitate literară a fost recompensată cu premii și distincții valoroase, printre care Premiul Național pentru Literatură (1937) și Premiul Societății Scriitorilor Români (1942).

Otilia Cazimir se stinge din viața pe 8 iunie 1967, la Iași, iar casa în care a locuit a fost tranfosrmată în muzeu. Locuința modestă din apropierea bisericii Zlataust a fost cumpărată de Gheorghe Gavrilescu, tatăl poetei, în anul 1908, și a devenit locul în care Otilia Cazimir a trăit și a creat până la sfârșitul vieții. Cele două camere ale muzeului păstrează vie amintirea Otiliei Cazimir. Fotografiile, manuscrisele, volumele cu dedicație, biroul și biblioteca, se alătură lucrărilor de artă plastică semnate de Victor Mihăilescu-Craiu, Nicolai Constantin, Dan Covătaru. Icoanele de la bunicul dinspre tata, Gavriil Casian – preot la Roman, umbreluța de soare japoneză realizată din bambus și mătase, o rochie și un șal purtate de poetă în ultima perioadă a vieții, un goblen lucrat de mama Otiliei, cu dedicație „pentru Luchi”, pălăriile de soare întregesc portretul scriitoarei.

Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *