Oskar von Miller, inginer constructor german

În 1903, și-a realizat visul de a crea un muzeu dedicat științei și tehnologiei. Pentru acest proiect, Miller a mobilizat, de-a lungul anilor, o rețea extinsă de colaboratori și susținători. Sprijinul decisiv a venit din partea Prințului Regent Luitpold, iar personalități de renume precum Max Planck, Hugo Junkers, Wilhelm Conrad Röntgen și Emil Rathenau au contribuit la organizarea și structura muzeului. Materialele necesare construcției au fost, în mare parte, obținute prin donații, datorită implicării sale directe.

În 1906, împăratul Wilhelm al II-lea a pus piatra de temelie a muzeului pe Insula Muzeelor din München. Până la inaugurarea oficială, care a avut loc pe 7 mai 1925, la împlinirea vârstei de 70 de ani a lui von Miller, exponatele au fost prezentate în spații provizorii.

Între 1918 și 1924, Miller a coordonat construcția centralei hidroelectrice Walchensee, considerată la acea vreme cea mai mare centrală de înaltă presiune din lume.

A murit în 1934, chiar în incinta Deutsches Museum, în urma unui atac de cord, la scurt timp după pierderea soției sale. A fost înmormântat în apropierea bisericii din Cimitirul Neuhausen din München.

De-a lungul vieții, a primit numeroase distincții și a ocupat funcții importante, printre care:

• membru al Camerei Superioare a Parlamentului Bavarez
• cetățean de onoare al orașelor München și Holzkirchen
• președinte de onoare al Conferinței Mondiale a Energiei Electrice
• laureat al Siemens-Ring și al Medaliei Wilhelm Exner (1921)

De asemenea, a fost președinte al Asociației Inginerilor Germani, consilier tehnic în delegația de pace de la Versailles (1919) și autor al unor lucrări de referință în domeniul energiei electrice. Numele său este purtat și de Turnul Oskar von Miller.