Onisifor Ghibu, profesor român de pedagogie, membru corespondent al Academiei Române și politician, luptător pentru drepturile și unitatea poporului român

Onisifor Ghibu (n. 31 mai 1883, Săliște, Sibiu, România – d. 31 octombrie 1972, Sibiu, România) a fost un profesor român de pedagogie, membru corespondent al Academiei Române și politician, luptător pentru drepturile și unitatea poporului român, unul dintre participanții importanți la realizarea Marii Uniri de la 1918. Onisifor Ghibu s-a născut pe 31 mai 1883 în Săliște, una dintre așezările emblematice ale Mărginimii Sibiului, într-o familie de țărani-meseriași. A fost al optulea copil într-o familie numeroasă, dintr-o comunitate care a dat României multe personalități, inclusiv șase academicieni. De la o vârstă fragedă, Ghibu și-a format idealuri puternice legate de unitatea și libertatea românilor din Transilvania, valori care aveau să îi călăuzească întreaga viață.

După studiile primare în Săliște, Ghibu a continuat la liceul maghiar din Sibiu, apoi la cel românesc din Brașov, iar în cele din urmă la Seminarul teologic ortodox din Sibiu (1902-1905). Aceasta a fost perioada în care și-a început activitatea publicistică la ziarul „Telegraful Român”. În 1905 a publicat prima sa lucrare în volum, „Limba nouălor cărţi bisericeşti”, explorând teme care reflectau preocupările sale profunde legate de identitatea culturală și religioasă a românilor.

La universitățile din București, Budapesta și Jena, Onisifor Ghibu și-a completat educația academică în filozofie, pedagogie și istorie universală. În 1909 a obținut doctoratul la Universitatea din Jena, revenind în țară cu ambiția de a lupta pentru unitatea neamului românesc prin educație și cultură.

În perioada 1910-1914, Ghibu a fost numit inspector al școlilor ortodoxe din Transilvania, în contextul în care regimul austro-ungar urmărea să deznaționalizeze românii prin intermediul educației. Datorită influenței sale, a fost trimis în secret la București pentru a informa autoritățile românești despre amenințările la adresa identității românilor transilvăneni.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Onisifor_Ghibu#/media/Fi%C8%99ier:Onisifor_Ghibu_1934.jpg

Activitatea sa prolifică și angajamentul pentru apărarea valorilor românești s-au concretizat în sute de articole și lucrări publicate în reviste precum „Românul”, „Luceafărul” și „Transilvania”. Pe lângă activitatea sa editorială, a participat la ședințele Comitetului Național Român de la Budapesta, reprezentând Partidul Național Român și militând pentru drepturile românilor din Transilvania.

În perioada Primului Război Mondial, Ghibu a fost cofondator al revistei „Tribuna”, prin intermediul căreia a promovat intrarea României în război alături de Antantă, pentru eliberarea Transilvaniei. Condamnat la moarte în 1916 de Tribunalul din Cluj pentru „înaltă trădare” din cauza activității sale naționaliste, a fost nevoit să se refugieze în Moldova.

În 1917, Ghibu a trecut în Basarabia, unde s-a implicat activ în redeșteptarea conștiinței naționale românești și în organizarea Partidului Național Moldovenesc. A adus la Chișinău o tipografie cu litere latine, datorită căreia s-au tipărit publicații importante pentru unirea Basarabiei cu România, inclusiv ziarul „România Nouă”.

După Marea Unire din 1918, Onisifor Ghibu a fost numit secretar general al Resortului Instrucției Publice în Transilvania, unde a contribuit la organizarea sistemului de învățământ românesc și la înființarea Universității românești de la Cluj. A continuat să militeze pentru unitatea românilor și pe plan religios, afirmând că aceasta nu poate fi completă fără o unitate a credinței.

Ghibu a rămas un susținător activ al valorilor românești și un oponent al revizionismului religios și cultural în Transilvania, publicând numeroase lucrări pe aceste teme. Cu toate că a fost marginalizat și persecutat sub regimul comunist, inclusiv prin încarcerare, Ghibu a continuat să susțină unitatea națională, chiar dacă activitatea și operele sale au fost interzise.

Moștenirea sa, ca intelectual, patriot și luptător neobosit pentru idealurile românești, a fost reluată în anii ’90 prin publicarea corespondenței sale. Onisifor Ghibu rămâne o figură fundamentală pentru cultura și identitatea românească, un model de curaj și dedicare pentru valorile naționale, ale cărui eforturi s-au reflectat profund în consolidarea României Mari.

Sursa: https://www.dacoromania-alba.ro/nr22/academicianul_onisifor.htm