Olav Fartein Valen, compozitor norvegian

Olav Fartein Valen (25 august 1887 – 14 decembrie 1952) a fost un compozitor norvegian remarcabil, cunoscut pentru contribuțiile sale la muzica polifonică atonală. Valen a creat o formă unică de polifonie, inspirată de contrapunctul lui Bach, dar bazată pe lucrul cu motive muzicale și disonanță, mai degrabă decât pe progresii armonice.

Valen s-a născut în Stavanger, Norvegia, într-o familie profund religioasă și a rămas credincios toată viața. Părinții săi, misionari, l-au dus în Madagascar pentru cinci ani din copilărie. Pe lângă talentul său muzical, Valen a fost și un poliglot, vorbind fluent cel puțin nouă limbi. A absolvit examenul artium cu cele mai bune note la toate materiile, cu excepția matematicii. Era pasionat de pisici, natură și literatură, cultivând trandafiri și, mai târziu, cactuși, după ce trandafirii săi au fost distruși de un îngheț.

În 1906, Valen s-a mutat la Kristiania (azi Oslo) pentru a studia literatura și limba norvegiană, dar și-a completat educația muzicală la Conservatorul de Muzică din Oslo, sub îndrumarea lui Catharinus Elling. În 1909, s-a mutat la Berlin pentru a studia pianul, teoria și compoziția la Academia de Muzică, avându-l ca profesor, printre alții, pe Max Bruch. În această perioadă, Valen a lucrat la exerciții de contrapunct atât tonal, cât și atonal.

Revenind în Norvegia în 1916, Valen s-a stabilit la moșia familiei din Sunnhordland, unde a început cea mai productivă perioadă a carierei sale, realizând peste 25.000 de studii de pian. A continuat să își rafineze contrapunctul disonant, asemănător cu cel al lui Bach și Schoenberg, deși dovezile sugerează că aceste tehnici au fost dezvoltate independent.

După moartea mamei sale, Valen a călătorit la Roma și Paris în anii 1920, unde a găsit inspirație în bogăția culturală de acolo. Munca sa a început să fie mai controversată în rândul criticilor conservatori, ceea ce l-a afectat. În 1924 s-a întors la Oslo și a lucrat ca arhivar muzical la Universitatea din Oslo până în 1936. În 1935, guvernul norvegian i-a acordat un grant semipermanent pentru compozitori, permițându-i să se dedice în întregime compoziției.

După 1948, recunoașterea lucrărilor sale a crescut, atât în Norvegia, cât și în străinătate. Pianistul Glenn Gould a devenit un admirator al lui Valen, numindu-l „o figură importantă în muzica secolului XX”.

Valen nu s-a căsătorit niciodată și a murit în 1952 la Haugesund.

Beskrivelse / Description: Valen var komponist. Fra 1927 til 1936 var han inspektør ved Norsk musikksamling, Universitetsbiblioteket (nå Nasjonalbiblioteket). Dato / Date: ukjent / unknown Fotograf / Photographer: ukjent / unknown Digital kopi av original / Digital copy of original: original papirpositiv Eier / Owner Institution: Nasjonalbiblioteket / National Library of Norway Lenke / Link: <a href=”http://www.nb.no” rel=”nofollow”>www.nb.no</a> Bildesignatur / Image Number: blds_00619

Nasjonalbiblioteket – Flickr: Portrett av Fartein Valen (1887-1952)

Detalii despre permisiuni

Acest fișier a fost eliberat sub licența Creative Commons Atribuire 2.0 Generică.

Mai mult

• CC BY 2.0Această imagine poate ilustra persoane ale căror drepturi legale restricționează anumite reutilizări ale imaginii fără consimțământul acestora.vezi condițiile
• Fișier:Portrett av Fartein Valen (1887-1952).jpg
• Creată: 24 iulie 2013
• Încărcată: 6 noiembrie 2013

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fartein_Valen#/media/Fi%C8%99ier:Portrett_av_Fartein_Valen_(1887-1952).jpg

Compoziții muzicale

Simfonii

• Simfonia nr. 1, op. 30 (1937–39)
• Simfonia nr. 2, op. 40 (1941–44)
• Simfonia nr. 3, op. 41 (1944–46)
• Simfonia nr. 4, op. 43 (1947–49)

Lucrări orchestrale

• Pastorale, op. 11 (1929–30)
• Sonetto di Michelangelo, op. 17 nr. 1 (1932)
• Cantico di ringraziamento, op. 17 nr. 2 (1932–33)
• Nenia sulla morte d’un giovan, op. 18 nr. 1 (1932)
• An die Hoffnung, op. 18 nr. 2 (1933)
• Epithalamion, op. 19 (1933)
• Le Cimetière marin, op. 20 (1933–34)
• La Isla de las calmas, op. 21 (1934)
• Ode til ensomheten, op. 35 (1939)
• Concertul pentru vioară, op. 37 (1940)
• Concertul pentru pian, op. 44 (1949–50)

Lucrări de cameră

• Cvartetul de coarde nr. 0 (fără număr opus)
• Sonata pentru vioară, op. 3 (1917)
• Trio pentru vioară, violoncel și pian, op. 5 (1917–24)
• Cvartetul de coarde nr. 1, op. 10 (1928–29)
• Cvartetul de coarde nr. 2, op. 13 (1930–31)
• Serenada pentru cvintet de suflat, op. 42 (1946–47)

Lucrări pentru pian

• Legende, op. 1 (1907–08)
• Sonata pentru pian nr. 1, op. 2 (1912)
• 4 Stücke, op. 22 (1934–35)
• Variațiuni, op. 23 (1935–36)
• Gavotte și Musette, op. 24 (1936)
• Preludiu și fugă, op. 28 (1937)
• Două preludii pentru pian, op. 29 (1937)
• Intermezzo, op. 36 (1939–40)
• Sonata pentru pian nr. 2, op. 38 (1940–41)

Lucrări pentru orgă

• Preludiu și fugă, op. 33 (1939)
• Pastorală, op. 34 (1939)

Lucrări corale

• Psalmul 121, op. 2 (1911)
• Hvad est du dog skiøn, motet pentru cor mixt a capella, op. 12 (1930)
• Două motete pentru voci de femei a cappella, op. 14 (1931)
• Două motete pentru cor masculin a cappella, op. 15 (1931)
• Două motete pentru cor mixt a cappella, op. 16 (1931–32)
• Kom regn fra det høie, motet pentru voci de femei a cappella, op. 25 (1936)
• O store Konge, Davids Søn, motet pentru cor masculin a cappella, op. 26 (1936–37)
• Vaagn op, min Sjæl, motet pentru cor mixt a cappella, op. 27 (1937)

Cântece orchestrale

• Ave Maria, op. 4 (1917–21)
• Mignon: Zwei Gedichte von Goethe, op. 7 (1925–27)
• Zwei Chinesische Gedichte, op. 8 (1925–27)
• Îndrăznești acum, o, suflet, op. 9 (1920–28)
• La noapte oscura del alma, op. 32 (1939)

Cântece pentru pian și voce

• Drei Gedichte von Goethe, op. 6 (1925–27)
• Zwei Lieder, pentru soprană și pian, op. 31 (1939)
• Zwei Lieder, pentru soprană și pian, op. 39 (1941)

Premiul Fartein Valen

Premiul Fartein Valen este un premiu muzical norvegian creat în memoria compozitorului, iar bursa Fartein Valen este o bursă de muzică norvegiană asociată. Premiul și bursa au fost acordate pentru prima dată în 1999 și, respectiv, 2002, și sunt oferite la fiecare doi ani. Printre câștigătorii acestor distincții se numără Arve Tellefsen și Ståle Kleiberg.

Sursa: https://pantheon.world/profile/person/Fartein_Valen