Octavian Codru Tăslăuanu, scriitor, publicist și om politic român
#Postat de Carmen Vintu on februarie 1, 2025
Octavian Codru Tăslăuanu (n. 1 februarie 1876, Bilbor, județul Harghita – d. 22 octombrie 1942, București) a fost un publicist, scriitor, istoric literar și editor român, cunoscut pentru implicarea sa activă în lupta pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_C._T%C4%83sl%C4%83uanu#/media/Fi%C8%99ier:Taslauanu_1926.jpeg
Octavian Tăslăuanu s-a născut într-o familie de preot, Ion Tăslăuanu și Anisia (născută Stan). A fost al doilea dintre cei unsprezece copii ai familiei. Tăslăuanu a avut două căsnicii: prima cu Adelina Olteanu-Maior în 1906, căsătorie ce s-a încheiat în 1910, când Adelina a decedat la doar 33 de ani. A doua căsătorie a avut loc în 1918 cu Fatma Sturdza, pe care o cunoscuse pe front, când aceasta era infirmieră.
Între 1884 și 1889 a urmat școala primară în Sânmiclăuș, iar în 1889 a continuat la liceul românesc din Năsăud, apoi la liceul din Brașov (1890) și, în cele din urmă, la Blaj (1892). A obținut bacalaureatul în 1895, la liceul din Năsăud. Între 1898 și 1902 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București.
În 1894, Tăslăuanu s-a implicat activ în manifestațiile de sprijin pentru memorandiștii judecați de autoritățile ungare. În 1895, a început să lucreze ca practician la cancelaria notarială din Bicaz, iar în 1896 a devenit institutor la Institutul „Frateș” din Craiova. În 1897, a fost încorporat în armata austro-ungară și a servit în Regimentul 87, la Triest, obținând gradul de sublocotenent în rezervă.
În 1902, a fost numit secretar la Consulatul General al României de la Budapesta, unde a început să colaboreze cu publicația „Luceafărul” și s-a apropiat de Octavian Goga. În 1904, a devenit proprietar și editor al „Luceafărului”. Tăslăuanu a fost, de asemenea, secretar administrativ al ASTREI și redactor-responsabil al publicației „Luceafărul” începând din 1906.
În 1909, a fondat publicația „Transilvania” și a continuat să se ocupe de „Luceafărul”. A reorganizat „Biblioteca poporală a Asociațiunii” în 1911, și, deși a avut o perioadă de ruptură cu Octavian Goga din cauza relației acestuia cu soția sa, cei doi s-au împăcat în 1911 și au reluat colaborarea.
În 1914, Tăslăuanu a fost înrolat în armata austro-ungară și trimis pe frontul din Galiția. După ce a dezertat și a trecut în România, s-a înrolat voluntar în armata română. În 1 decembrie 1918, a fost ales membru al Marelui Sfat Național de la Alba Iulia. În 1919 a fost ales deputat în Parlamentul de la București și a reluat apariția revistei „Luceafărul” la București. Tot în 1919, a fondat Tipografia și Institutul de Editură „Ardealul” la Cluj și a fost ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români.
În 1920, a fost numit ministru al Comerțului și Industriei și al Lucrărilor Publice, dar a demisionat în 1921. În 1926, a devenit senator de Mureș. În 1941, a fondat săptămânalul „Dacia” la București, publicație ce a avut o durată scurtă de apariție.
Octavian Tăslăuanu a murit pe 22 octombrie 1942, la București, din cauza unei insuficiențe pulmonare. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
Opera literară
- Originea Huniadeștilor
- Calendarul Asociațiunii (1911-1912)
- Trei luni pe câmpul de război (1915)
- Hora obuzelor – scene și icoane din război (1916)
- Studii politice (1924)
- Generația „Luceafărului” (1929)
- Politica economică a României (1930)
- Valuri politice (1931)
- Sub flamurile naționale (1935)
- Amintiri de la „Luceafărul” (1936)
- Octavian Goga – Amintiri și contribuții la istoricul revistei „Luceafărul” – partea I: Epoca budapestană 1902-1906 (1936)
- La un popas (articol postum, 1976, scris în 1936)
Bibliografie
- Ţipu, Corina – Octavian C. Tăslăuanu, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, Seria Personalia, nr. 15, Sibiu, 2007.
Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Octavian_T%C4%83sl%C4%83uanu