Oamenii de știință de la MIT spun că e posibil să fi detectat viață pe Venus, până la urmă

„Viața ar putea să-și creeze mediu propice pe Venus.”

Cercetătorii au creat o mare senzaţie anul trecut când au anunțat descoperirea unor surse semnificative de fosfină în atmosfera lui Venus. Gazul incolor și inodor, susțineau ei la acea vreme, ar putea fi un posibil semn de viață, deoarece este adesea rezultatul descompunerii materiei organice aici, pe Pământ.

Ipoteza pare puțin exagerată: că norii din atmosfera groasă, plină de dioxid de carbon a planetei ar putea adăposti forme de viață care se întâmplă să fie rezistente și la picăturile incredibil de caustice de acid sulfuric din jurul lor.

Și, într-adevăr, alți oameni de știință au aruncat, de asemenea, un val de apă rece asupra ipotezei, invocând posibilitatea unei erori de procesare care pune sub semnul întrebării datele în sine.

Dar acum, un nou studiu insuflă o nouă viață tentantei teorii. Acidul sulfuric, spun oamenii de știință de la MIT, ar putea fi neutralizat de prezența amoniacului, despre care astronomii îl bănuiesc că este prezent în atmosfera planetei datorită misiunilor sondelor Venera 8 și Pioneer Venus din anii 1970.

Amoniacul ar declanșa un lanț lung de reacții chimice, spun ei, care ar putea transforma norii lui Venus într-un loc primitor.

Pe scurt, „viața ar putea să-și creeze propriul mediu pe Venus”, scriu cercetătorii în lucrarea lor, lucrare care a fost acceptată în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences.

„Modelul nostru prezice așadar că norii sunt mai locuibili decât se credea anterior și pot fi locuiți”, concluzionează cercetătorii.

Gazul de amoniac în sine ar putea fi rezultatul unor procese biologice, sugerează autorii, în loc de fulgere sau erupții vulcanice, așa cum a fost sugerat în cercetările anterioare.

„Există şi pe Pământ medii foarte acide în care viața trăiește, dar nu seamănă deloc cu mediul de pe Venus – cu excepția cazului în care viața neutralizează unele dintre aceste picături”, a spus co-autorul Sara Seager, profesor de științe planetare la MIT, într-un comunicat de presă.

Este o concluzie provocatoare – dar nimic altceva decât trimiterea unei sonde în atmosfera planetei Venus nu va confirma în mod convingător tentanta ipoteză.

Din fericire, atât NASA, cât și Agenția Spațială Europeană intenționează să-și trimită propria navă spațială la cel mai apropiat vecin al nostru planetar în următorii zece până la 15 ani. Așa că sperăm că unele răspunsuri vor fi în sfârșit pe drum.

Sursa: Futurism