Jurnal FM 
„Oameni care au fost”. Vintilă I. C. Brătianu, economist și om politic liberal…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 21, 2023
Motto: „Cerea de la fiecare să înțeleagă slujirea țării așa cum o înțelegea el. Părea aspru și sever față de atâtea apetituri în politică. Prea erau mulți grăbiți și ahtiați după situațiuni fără nici un titlu. Interesele personale la prea mulți dominau interesele obștești”.- Ioan Costinescu, în „Pagini de vieață”
Stimați amici, ca de obicei, joia, la Jurnal FM și „Jurnal de Brașov”, la rubrica „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim una-alta despre personalități care au marcat istoria nației noastre. Astăzi, încerc să vă reamintesc câteva repere din viața celui ce a fost un important membru al „clanului” Brătienilor, adică cel care a fost Vintilă I. C. Brătianu, economist şi om politic liberal, cel care a fost preşedinte al PNL între anii 1927 şi 1930. Vintilă Brătianu a fost, în această calitate, unul dintre iniţiatorii politicii „prin noi înşine„, ministru de finanţe în mai multe guverne şi prim-ministru între anii 1927 şi 1928. De asemenea, s-a numărat printre fondatorii Institutului Economic Român şi ai Institutului de Cercetări Agronomice al României; membru de onoare al Academiei Române din 1928. Ca repere temporale ale vieții sale, Vintilă I. C. Brătianu s-a născut la 3 septembrie 1867, la Florica, în judeţul Argeş și a trecut la cele veșnice la data de 22 decembrie1930, la Mihăieşti, în judeţul Vâlcea. În istoria economică a României, Vintilă I. C. Brătianu este recunoscut drept economistul care a formulat principiul economic liberal „prin noi înşine”, în baza căruia a fost elaborată şi aplicată politica economică a Partidului Naţional Liberal în primul deceniu interbelic. Ce-i drept, nu a fost singur în acest demers, iar principalii teoreticieni ai acestui curent doctrinar au fost Vintilă I.C. Brătianu, „eroul” de azi, Ștefan Zeletin (cel despre care am mai amintit la „Oameni care au fost”), precum și Mihail Manoilescu. Vintilă I. C. Brătianu a acumulat o bogată experienţă în domeniul economic ocupând funcţii diverse în administraţia publică, în sectorul bancar şi în cel minier. Trebuie spus că, indiferent de funcţia exercitată, Vintilă I. C. Brătianu s-a arătat preocupat de stimularea muncii şi iniţiativei naţionale, de apărarea intereselor poporului român şi a drepturilor legitime pe care acesta le avea asupra bogăţiilor ţării. Cam cum ar trebui și astăzi, dar chiar nu am chef să-mi aduc aminte de clasa „politrucească” din contemporaneitatea noastră cea de toate zilele! Vintilă I. C. Brătianu a adus o contribuţie semnificativă la dezvoltarea gândirii economice protecţioniste din ţara noastră prin diversificarea argumentelor în favoarea industrializării şi justificarea intervenţionismului statal. Departe de unele concepții așa-zis suveraniste care „umplu” peisajul politic mai de stânga, dreapta ori de stânga-mprejur…Merită amintit faptul că această concepţie economică a lui Vintilă I. C. Brătianu, având ca fundament gândirea economică liberală din România, a avut originea într-un înalt sentiment de patriotism şi demnitate naţională.
Vintilă I. C. Brătianu a fost fiul cel mai mic al lui Ion C. Brătianu şi al Piei Pleşoianu. După cum este cunoscut, tatăl său a fost fondatorul Partidului Naţional Liberal şi prim-ministru al României o lungă perioadă de timp, atunci când România şi-a cucerit Independenţa de stat şi a devenit monarhie constituţională. Drept urmare, avea toate condițiile și avantajele pentru a deveni un om politic deosebit, însă cariera sa a fost pusă în umbră de mult mai celebrul şi influentul său frate mai mare, Ion I. C. Brătianu, cel căruia i s-a spus Ionel Brătianu. Încă din copilărie, tatăl său, Ion C. Brătianu, intuise abilităţile fiului său mai mic şi îl alinta „precupeţul” tocmai pentru că era „mai ager şi se tocmea mereu”.
A absolvit studiile liceale la Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti. Sursele bibliografice ne spun că Vintilă Brătianu ar fi dorit sa devină arhitect, scriindu-i surorii sale Sabina de la Paris, în anul 1885: „Tata nu prea vrea să mă facă arhitect, ar dori sa fim cu toţii ingineri şi să trecem prin Politehnică. Aş dori să fac mult arhitectura, dar dacă cu orice preţ tata nu vrea, voi face şi eu ce doreşte el”. Urmând dorinţele tatălui său, din 1886, tânărul Vintilă Brătianu urmează un an preparator pentru matematici la Liceul „Saint Louis” din Paris, după care trece la „Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi”, la absolvirea cursurilor obţinând titlul de inginer, în anul 1891. Ulterior, revenit în ţară, Vintilă I. C. Brătianu este angajat inginer-şef la construcţia podului de peste Dunăre, cel de la Feteşti – Cernavodă.
După ce s-a ocupat de conducerea lucrărilor de construcţie a unor poduri importante, în anul 1897, a fost numit director al Regiei Monopolurilor Statului, o funcție deosebit de importantă, iar apoi a avut privilegiul de a fi numit director al Băncii Naţionale. Ulterior, în anul1900, se înscrie în Partidul Naţional Liberal, iar din 1903, este ales deputat în Reprezentanţa Naţională. Un an mai târziu, în anul 1904, se căsătoreşte cu Lia Stolojan, fiica lui Anastase Stolojan, unul dintre membrii importanţi ai PNL din acea vreme. Alături de fratele său mai mare și mai cunoscut, Vintilă face parte din rândul tinerilor liberali care doreau reformarea şi modernizarea societăţii româneşti prin măsuri radicale, precum introducerea votului universal şi exproprierea marii proprietăţi. La acea vreme, erau măsuri care urmăreau „să rupă pisica” în modernizarea societății noastre! Treptat, el s-a afirmat drept unul dintre cei mai buni teoreticieni economici ai României. Trebuie menționat, în acest context, că, la începutul secolului al XX-lea, consolidarea capitalului autohton, în urma acumulărilor realizate de burghezia română, susţinută printr-o politică economică protecţionistă, a generat numeroase discuţii cu privire la raportul optim care trebuia stabilit între capitalurile externe şi cele interne, astfel încât dezvoltarea economiei naţionale să nu fie stânjenită de ingerinţa străinilor. Din punct de vedere teoretic, Vintilă I. C. Brătianu, împreună cu Ștefan Moatăș (Zeletin) și Mihai Manoilescu, a formulat principalele noţiuni ce caracterizau principiul liberal „prin noi înşine”. În ceea ce privește contribuția sa efectivă la acest concept, în anul 1905, într-un articol din „Voinţa Naţională”, el se pronunţa împotriva concesionării căilor ferate şi a zăcămintelor petroliere româneşti unor companii străine. La acel moment al politicii românești, odată cu alegerea lui Ion I. C. Brătianu în fruntea partidului şi a guvernului, începe şi cariera politică a fratelui mai mic. Astfel, între 1 iunie 1907 şi 10 februarie 1910, Vintilă I. C. Brătianu ocupă funcţia de primar general al Capitalei. Din această poziţie importantă, a rezolvat unele dintre cele mai arzătoare probleme ale Bucureştilor: sistematizarea şi lărgirea unor artere precum Calea Victoriei, Ştirbei Vodă, Calea Moşilor, Calea Călăraşilor, bulevardele Dacia şi Ferdinand, crearea „Societăţii de locuinţe ieftine”, îmbunătăţirea reţelei de tramvaie, ameliorarea alimentării cu apă potabilă și multe altele…Ca să fim cinstiți, unele nu-s rezolvate nici astăzi așa cum ar trebui, la mai mult de un secol de atunci! Totodată, a introdus iluminatul cu electricitate de-a lungul bulevardelor Elisabeta şi Carol, pe Şoseaua Kiseleff şi în Grădina Cişmigiu. În această perioadă, Primăria Bucureștiului a cumpărat întinse suprafeţe de teren în centrul Capitalei, facilitând apoi construcţia de imobile în această zonă. De exemplu, grădina Ioanid a fost parcelată tot în această perioadă, iar astăzi acest „ţesut rezidenţial” este un reper urbanistic de referinţă al Bucureştilor de altădată.
Cu permisiunea dumneavoastră, fac o nouă pauză în subiectul articolului și reiau anunțul meu prin care vă spuneam că zilele trecute, chiar de Moș Nicolae, mi-a ieșit de sub tipar cartea „Jurnal cu oameni și povești”, la Editura Creator din Brașov și pe care v-o recomand cu drag. O puteți comanda la linkul următor, dacă veți considera că merită, cu încă o carte-cadou, „Poveste de Crăciun” de Charles Dickens! Din ianuarie, colo după jumătatea lunii, o veți putea găsi și fizic în Librăria „Șt.O.Iosif” a grupului Libris, după finalizarea renovării acesteia. Cel mai probabil, pe la final de ianuarie, va avea loc și lansarea oficială a cărții. Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi micul meu anunț!
Pentru că ne aminteam anterior de conceptul economic liberal, „Manifestul-Program al Partidului Naţional Liberal” din anul 1911 a constituit primul document programatic liberal în care a fost afirmată clar necesitatea promovării unei politici economice în spiritul principiului „prin noi înşine”, în condiţiile în care capitalurile străine deţineau poziţii importante în cadrul economiei naţionale (adică acestea erau la 80,4% din capitalurile societăţilor industriale şi 95% din capitalurile industriei petroliere). Istoria a decis că omenirea nu-i suficient de tulbure și a urmat izbucnirea primului război mondial, război care a amânat adoptarea reformelor economice necesare pentru modernizarea României. După intrarea ţării noastre în război de partea Antantei, la data de 15 august 1916, Vintilă Brătianu este numit ministru drăzboi în guvernul fratelui său Ionel, apoi ministru al Materialelor de Război pe data de 19 iulie 1917. În acestă funcţie, Vintilă avea, practic, tot o sarcină de sorginte economică, fiind orientat spre asigurarea logisticii armatei și dotarea acesteiai cu echipament modern, conform standardelor perioadei respective. După încheierea războiului, Vintilă Brătianu a pus public problema elaborării unui program economic pe baza următoarelor coordonate principale: „stimularea muncii, iniţiativei şi capitalului românesc în vederea exploatării şi valorificării bogăţiilor naturale ale ţării şi apelul prudent la capitalurile străine, urmărind obiective diverse precum diminuarea dependenţei economiei naţionale faţă de capitalurile străine, creşterea gradului de valorificare a potenţialului de resurse umane şi materiale din România, întărirea poziţiilor marii burghezii industriale şi financiare”. Personal, mă bucur că nu toți foștii noștri politicieni din acele vremuri erau niște „momâi” vândute fițelor altora! Timpul a trecut și, în timpul „marii guvernări liberale” din perioada 19 ianuarie 1922 – 27 martie 1926, Vintilă Brătianu a exercitat funcția de ministru al Finanţelor, fratele său Ionel cedându-i toată puterea în acest sens în vederea coordonării politicii economice a României. Vintilă s-a implicat direct în rezolvarea problemelor financiar-bugetare ale ţării noastre, probleme care vizau, în principal: „descentralizarea bugetară, reducerea cheltuielilor cu personalul din administraţia publică, reformarea sistemului fiscal, echilibrarea bugetului de stat, reglementarea obligaţiilor României faţă de străinătate şi încasarea sumelor cuvenite pentru reparaţiile de război datorate de Puterile Centrale, realizarea unificării bugetare”.Trebuie amintit că acea concepţie financiară a lui Vintilă Brătianu se baza pe două coordonate majore: „afirmarea urgenţei modernizării sistemului fiscal românesc şi opţiunea pentru respectarea strictă a principiului echilibrului bugetar”. Proiectul de lege a contribuţiilor directe, elaborat sub îndrumarea sa şi votat de Parlament în anul 1923, a răspuns cerinţelor de modernizare a sistemului fiscal din România, având un puternic impact pozitiv asupra mărimii şi structurii veniturilor bugetare, iar ordinea impusă de ministrul de finanţe în repartizarea cheltuielilor a permis realizarea unui pas important în direcţia consolidării situaţiei financiare a ţării în primul deceniu interbelic.Totodată, mai trebuie amintit faptul că măsurile de politică economică susţinute de guvernul liberal de la acea vreme au contribuit la stabilizarea monedei româneşti, urmată de stabilizarea legală a acesteia în timpul guvernării naţional-ţărăniste. Problemele fundamentale pentru perioada în care Vintilă a activat la acest minister au fost punerea în evidenţă a importanţei economice deosebite a Dunării pentru poporul român şi problema petrolului românesc. Majoritatea biografilor săi subliniază că meritul deosebit a lui Vintilă Brătianu a constat în sublinierea realistă a dificultăţilor înregistrate de economia naţională ca urmare a dominaţiei capitalurilor străine în industria petrolieră din ţara noastră şi în conturarea principalelor coordonate ale unei politici petroliere, menită a servi intereselor naţiunii române. În concordanţă cu politica bazată pe principiul „prin noi înşine”, Vintilă Brătianu a insistat asupra utilizării optime a resurselor petroliere din România în condiţiile creşterii cererii de energie pe plan intern şi internaţional, pronunţându-se în favoarea implicării active a capitalului şi muncii naţionale pentru valorificarea bogăţiilor ţării, ca fundament pentru crearea unui complex economic românesc independent faţă de capitalul străin, în vederea înlăturării pericolul înrobirii economice şi politice.
Cifrele statistice istorice ne spun că, datorită aplicării doctrinei liberale „prin noi înşine”, economia românească a cunoscut un ritm rapid de refacere până în anul 1923, după care a înregistrat o creştere spectaculoasă, ale cărei efecte s-au resimţit şi în prima parte a guvernării ţărăniste, până la declanşarea „marii recesiuni” globale din anul1929. Totodată, articolul 19 din Constituţia adoptată pe 29 martie 1923 menţiona că „zăcămintele miniere, precum şi bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea statului”, adică fix ce dorea și Vintilă Brătianu prin concepția sa economică. Ramura cea mai dinamică a economiei noastre de atunci s-a dovedit a fi industria, progresul datorându-se politicii guvernamentale care a vizat încurajarea promovarea şi apărarea industriei naţionale, iar iniţiatorul acestor politici a fost, fără dubii, Vintilă Brătianu. Vintilă Brătianu a promovat o serie de acte legislative benefice țării precum: legea privind comercializarea şi controlul întreprinderilor de stat economice ale statului (la 7 iunie 1924), legea energiei (la 4 iulie 1924), dar cea mai importantă măsură a fost adoptarea legii minelor (la 4 iulie1924). Aceasta din urmă prevedea articole speciale prin care se favorizau capitalul, munca şi iniţiativa românească şi se puneau piedici în calea pătrunderii de capital străin: 50 plus 1% din capitalul societăţilor ce activau în România trebuia să fie deţinut de cetăţeni români. La acea vreme, țările europene s-au arătat reticente faţă de adoptarea acestei măsuri acuzând „protecţionismul brătienist”, dar poziţia guvernanţilor liberali a fost de neclintit. Adică, pe înțelesul omului de rând, colocvial spus, aveau „sânge în instalație”…Timpul a trecut, iar la data de 22 iunie 1927, Vintilă Brătianu este numit din nou la conducerea Ministerului Finanţelor. După moartea fratelui său,Ion I. C. Brătianu, la data de 24 noiembrie 1927, Vintilă este numit atât preşedinte al Consiliului de Miniştri (adică premier), cât şi la conducerea Partidului Naţional Liberal. Guvernul său liberal şi-a concentrat eforturile spre realizarea stabilizării monetare, combaterea curentului „carlist” aflat în creștere şi stăvilirea accederii Partidului Naţional Ţărănesc către putere. Istoria nu a mai fost așa de darnică cu liberalii și toate aceste trei „linii de direcţie” pentru politica guvernamentală au eşuat.Treptat, premierul Vintilă Brătianu întâmpina o situaţie din ce în ce mai grea: nemulţumirea cetăţenilor era în creştere, situaţia financiară a ţării se înrăutăţea, iar capitaliştii străini refuzau să-i acorde împrumutul solicitat în vederea stabilizării monetare. Pe lângă aceste probleme de ordin guvernamental, presiunea naţional-ţărăniştilor devenea din ce în ce mai puternică și mai insuportabilă. Aceştia au declanşat o campanie politică de răsturnare a guvernului liberal nemaiîntâlnită până atunci, coalizând de partea lor toate partidele politice, precum şi principali vectori de presă românească de atunci: „Dimineaţa”, „Adevărul” şi „Curentul”.
Vintilă I. C. Brătianu, economist și om politic liberal…
La data de 26 iulie 1928, Parlamentul României a fost convocat în sesiune extraordinară pentru a discuta proiectul de lege care autoriza Banca Naţională a României să încheie convenţii referitoare la stabilizarea monedei naţionale cu principalele bănci. De asemenea, guvernul său a supus votului parlamentului un proiect de lege care-l împuternicea să încheie împrumuturi externe cerute de nevoile refacerii economice. După discuţii sumare, proiectele de legi au fost adoptate, iar Vintilă Brătianu a plecat în Franţa pentru a discuta realizarea împrumutului solicitat. Adevărul a fost că acolo a avut de întâmpinat mari dificultăţi, deoarece deținătorii de capital străin estimau că România se afla în preajma unei schimbări de guvern, astfel că nu doreau să se grăbească pentru a satisface cererile celui care susţinuse cu atâta îndârjire politica „prin noi înşine”. Sintagma binecunoscută se întorcea împotriva sa! Pus în faţa acestor greutăţi şi înţelegând că nu mai putea să ţină piept mult timp presiunilor Partidului Naţional Ţărănesc, Vintilă Brătianu a adresat la 1 octombrie 1928 un lung memoriu către Regenţăi, în care propunea ca „toţi factorii politici ai ţării să formeze un front naţional pentru imediata rezolvare a consolidării financiare”. Prin această declaraţie, PNL se arăta dispus să se retragă de la putere, cu condiţia asigurării continuităţii în opera de guvernare. Astfel, Vintilă Brătianu propunea un guvern de uniune naţională, din care să facă parte principalele partide de pe scena politică. La două săptămâni după aceasta, pe 15 octombrie 1928, s-a deschis o nouă sesiune ordinară a corpurilor legiuitoare, iar neprezentarea unui plan concret de guvernare, aşa cum se obişnuia, demonstra faptul că schimbarea cabinetului era iminentă. După aceasta, la 1 noiembrie, Vintilă Brătianu a adresat Regenţei un nou memoriu, în care erau reluate aprecierile şi propunerile făcute cu o lună înainte, după care preciza că dacă nu se va lucra pentru realizarea unui guvern „naţional”, Partidul Naţional Liberal se va retrage de la putere. Regenţa n-a dat curs propunerilor formulate, astfel că Vintilă Brătianu şi-a prezentat demisia în data de 3 noiembrie 1928. Demisia s-a dorit a fi „o lecţie politică” şi a fost borna care a marcat finalul dominaţiei liberale din politica românească.
Vintilă I. C. Brătianu, economist și om politic liberal…
Merită amintit faptul că Vintilă Brătianu preluase conducerea Partidului Naţional Liberal după moartea fratelui său pe 24 noiembrie 1927. La acea vreme, decesul subit al acestuia a cutremurat opinia publică, dar şi pe fruntaşii liberali care se vedeau lipsiţi de liderul, care prin personalitatea sa, influenţa şi priceperea politică a consolidat poziţia PNL ca fiind cel mai puternic partid de pe scena politică. Deşi Ionel Brătianu îl pregătise ca succesor pe Ion G. Duca, nimeni nu prevedea că preşedintele partidului va dispărea atât de brusc, iar I.G.Duca era considerat prea tânăr pentru a conduce destinele politice ale liberalilor. Astfel, la acel moment, cel mai mic dintre fraţii Brătianu a fost considerat de către fruntașii liberali ca persoana potrivită pentru a continua succesiunea, mai ales că fusese şi „omul numărul doi” din guvern. În bunul stil românesc, au existat şi voci care au apreciau că Vintilă Brătianu nu era „plămădit din aluatul din care se dospesc marii cârmuitori de ţări şi noroade”. Ce-i drept, o parte din aceste „cârteli” s-au adeverit…Istoria ne spune că perioada guvernării lui Vintilă Brătianu a discreditat partidul în ochii maselor populare, fapt ce a fost reflectat în alegerile parlamentare din noiembrie 1928, atunci când PNL a obţinut un procent umilitor de numai 6,55 %, în timp ce PNŢ a obţinut cel mai mare succes electoral înregistrat vreodată de un partid politic din România în perioada interbelică, adică 77,76%. Pus în faţa acestor fapte de netăgăduit, preşedintele partidului, Vintilă Brătianu, a demarat o intensă activitate pentru a elabora un program nou. Acesta a fost adoptat în mai 1930, afirmându-se că Partidul Naţional Liberal rămânea „credincios ideilor naţionale, democratice, de ordine, de dreptate, de înfrăţire socială, care stau la baza doctrine şi activităţii liberale”.Totodată, acesta propunea o serie de măsuri necesare dezvoltării ţării, precum „descentralizarea administrativă, descongestionarea serviciilor publice, dezvoltarea industriei, realizarea echilibrului bugetar consolidarea micii proprietăţi rurale, acordarea de credite ieftine pentru ţărani, dezvoltarea cooperaţiei, îmbunătăţirea condiţiilor materiale ale clase muncitoare şi ale funcţionarilor”.Dacă în anii cât s-a aflat la putere, Partidul Naţional Liberal şi-a menţinut unitatea, în timpul opoziţiei divergenţele interioare s-au acutizat, degenerând în sciziuni. Cea mai importantă a fost generată de atitudinea faţă de „restauraţia carlistă”. În timp ce „bătrânii” liberali, în frunte cu Vintilă şi Dinu Brătianu, se pronunţau pentru respectarea actului de la 4 ianuarie 1926, „tinerii” liberali, grupaţi în jurul lui Gheorghe I. Brătianu, fiul lui Ionel Brătianu, doreau revenirea lui Carol al II-lea în ţară şi proclamarea lui ca rege al României. La data de 6 iunie 1930, Carol a sosit inopinat la Bucureşti ( după ce pregătise anterior „terenul”), iar PNL a adoptat rapid o rezoluţie prin care condamna energic atitudinea principelui şi afirma că acest partid rămânea cu „nestrămutată hotărâre” la punctul de vedere fixat în legile din 4 ianuarie 1926. Pe de altă parte, la audierile din 7 iunie, când Carol i-a întrunit pe liderii politici favorabili restauraţiei, Gheorghe Brătianu s-a declarat în favoarea acesteia, fapt ce i-a adus excluderea sa din partid. În ziua de 8 iunie 1930, cele două corpuri legislative ale Parlamentului au votat „numirea Alteţei Sale Regale Carol al II-lea ca rege al României”.
Vintilă I. C. Brătianu, economist și om politic liberal…
Cred că nu mai trebuie să spun că singura formaţiune politică ostilă restauraţiei carliste a rămas Partidul Naţional Liberal. Următoarea zi a avut loc şedinţa Comitetului Executiv, în cadrul căreia Vintilă Brătianu, preşedintele partidului, a reiterat faptul că renunţarea la prerogativele de moştenitor al Coroanei de către principele Carol „s-a făcut de bună voie” şi nu a făcut un act impus cum menţionase noul rege. Vintilă Brătianu a protestat împotriva faptului că regele Ferdinand a fost prezentat de fiul său „ca o unealtă politică” a liberalilor. În viziunea liberală, restauraţia carlistă a fost prezentată ca „o simplă încercare de aventură, fără durată mare”, acuzându-i pe regenţi că şi-au încălcat jurământul depus faţă de Mihai. La 15 iunie, tânărul Ghe. Brătianu (cel ce dezertase de fapt) a înfiinţat Partidul Naţional Liberal – Gheorghe Brătianu, care se declara „profund dinastic”. În pofida acestor declaraţii iniţiale, pas cu pas, fiul lui Ionel Brătianu îşi va revizui atitudinea, neacceptând să devină un element de manevră în mâinile suveranului şi a camarile sale, ajungând, în cele din urmă, un adversar vehement al jocurilor politice practicate de rege. „Târziu, frate Bălcescule”, parafrazând o celebră sintagmă pașoptistă! O altă ruptură importantă din partid a fost părăsirea acestuia de către Constantin Argetoianu în decembrie 1930. Acest fapt nu a fost unul deosebit, deoarece Argetoianu era cunoscut ca un adevărat „globe-trotter politic”, trecând succesiv în decursul anilor pe la mai toate partidele de pe scena politică interbelică. Un traseist prin excelență, cum am zice azi! Argetoianu şi-a motivat decizia prin afirmația că în condiţiile atitudinii ferme anti-carliste a partidului, regele nu îi va mai chema vreodată pe liberali la putere. Aşadar, Argetoianu s-a alăturat campaniei camarilei regale împotriva partidelor politice, ajungând în cele din urmă să-şi fondeze propriul partid, o formaţiune politică minoră, pusă în slujba planurilor autoritare ale regelui Carol al II-lea. Slugă la stăpân…Merită amintit că Vintilă I. C. Brătianu şi-a menţinut până la sfârşitul vieţii atitudinea anti-carlistă, declarând că regele reprezintă „o adevărată primejdie” pentru destinul ţării. Decesul său a survenit pe 21 decembrie 1930, la vârsta de doar 63 de ani. Cum s-a întâmplat aceasta? În ultima sursă inserată la finele rândurilor de azi se spune că: „Vintilă Brătianu şi-a propus să petreacă Crăciunul anului 1930 la Vâlcea şi chiar să organizeze o partidă de vânătoare în a doua zi a praznicului. Se ştie că a plecat cu maşina din Bucureşti la 19 decembrie 1930, la moşiile de la Sâmbureşti (judeţul Olt) şi la Drăgăşani. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, a plecat la Mihăeşti, unde a sosit la orele prânzului. Sosind în faţa biroului moşiei, a fost întâmpinat de administratorul Dănciulescu. Acesta spune că stăpânul său avea o paloare neobişnuită. A urcat la vilă, după care s-a întors la ora 14,00, la cancelaria administraţiei, unde a scris o adresă către Banca Râmnicului. Se pare că nu era într-o stare prea bună deoarece a greşit-o şi a trebuit să o refacă din cauza greşelilor. După aceasta s-a dus la seră unde a stat de vorbă cu grădinarul. Aici s-a împiedicat de prag. Nu a putut să suporte aerul cald din seră şi a plecat spre livada cu pomi fructiferi. Supărat de situaţia pe care o găsise la grajduri (molima pestei afectase porcii), în timp ce îl aştepta pe medicul veterinar, a avut un prim atac cerebral. După ce a inspectat proprietatea, s-a întors la conac şi a dat ordin să se pună caii la trăsură spre a merge la câmp. Între timp, îi arată grădinarului un arţar şi îi spune să nu se atingă de că este plantat chiar de moşul său (Luca Pleşoianu). Venit la conac, domnul Wangler de la Făgăraş îl întreabă dacă se simte bine deoarece i se pare schimbat. Spune că simte un junghi în zona şoldului. Între timp, mâna şi piciorul drept îi slăbiseră şi vocea îi scăzuse considerabil. Deşi mai avea puţin până să ajungă la vilă, a fost nevoit să se aşeze pe un dâmb, lângă bolta de trandafiri. Wangler a plecat la Râmnic de unde imediat l-a trimis pe medicul Amedeu Florantin la Mihăeşti. Vintilă nu mai putea să meargă singur pe picioare; l-au dus în casă şi l-au aşezat pe o sofa. Comunica numai prin semne cu doctorul. Medicul i-a pus ventuze, i-a preparat medicamentele necessare şi a anunţat telefonic familia la Bucureşti. După plecarea medicului, starea omului politic s-a înrăutăţit. Nu mai mişca, închidea ochii, respira din ce în ce mai greu. La ora 21,30 a plâns cu lacrimi. S-a congestionat la faţă, după care a încetat să mai respire. Pe la orele 22,00, doctorul Nisipeanu, venit de la Râmnic, a constatat decesul. Dimineaţa au sosit şi rudele de la Bucureşti. În ziua de 29 decembrie 1930, Vintilă Brătianu a fost înmormântat în cavoul familiei de la Florica (Ştefăneşti), alături de tată şi de fratele Ionel.”
Vintilă I. C. Brătianu, economist și om politic liberal…
Câteva dintre lucrările apărute sub semnătura sa merită amintite și aici. Astfel, acesta a scris: „Menirea Partidului Naţional Liberal”, 1909; „Criza de stat” 1901 – 1907, 1913;„Foloasele expropierii”, 1914; „Interesele României în actualul război”, 1914;„Pacea de robire”, 1919; „Petrolul şi politica de stat”, 1919; „Politica şi votul obştesc”,1920;„Consolidarea finanţelor României întregite”, 1922; „Refacerea ţării şi consolidarea financiară”, 1924; „Politica de stat a petrolului în urma noii constituţii şi a legii minelor”, 1927. Pentru astăzi, am terminat de povestit și ne întâlnim joia viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Stelian Neagoe, „Oameni politici români”, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007
Nicolae C. Nicolescu, „Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 – 2003)”, Editura Meronia, Bucureşti, 2003
Ioan Scurtu, „Viaţa politică a României în anii 1918-1940. Evoluţia regimului politic de la democraţie la dictatură”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
http://galeriaportretelor.ro/item/vintila-i-c-bratianu/
https://www.cetateadescaun.ro/wp-content/uploads/pdf/CS0104_introducere.pdf
https://ioanscurtu.ro/vintila-bratianu/
https://evenimentulistoric.ro/moartea-lui-vintila-i-bratianu.html
https://balcanii.ro/2013/09/prim-ministrii-romaniei-mari-vintila-i-c-bratianu-6/
https://romanialibera.ro/aldine/history/vintila-i-c–bratianu–o-personalitate–56600
http://arhiva.gov.ro/vintila-i-c-bratianu__l1a101413.html
https://www.facebook.com/116380923422835/posts/419410899786501/?locale=ms_MY
https://www.scribd.com/document/556118764/Viata-Si-Opera-Lui-Vintila-Bratianu
