Nürnberg, cel mai răsunator proces din istorie  

După cei aproape şase ani, cât a durat în Europa cel de-al Doilea Război Mondial, Germania a capitulat necondiţionat pe 8 mai. Iar Nürnberg, acolo unde naziştii îşi celebrau odinioară cu mare fast congresele, urmează să devină locul în care se va face dreptate. Este vorba de războaie de agresiune, de crime în masă, de 12 ani de dictatură. Puterile învingătoare SUA, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Franţa au înfiinţat în acest scop un tribunal militar internaţional. Este pentru prima dată în istoria omenirii că state cu forme de guvernare şi constituţii diferite trag la răspundere în faţa justiţiei reprezentanţi de vârf ai unui inamic învins, pentru încălcări ale dreptului internaţional.

Carta de la Londra, emisă la 8 august1945, a constituit baza legală a Tribunalului de la Nürnberg. Acest document a limitat procesul la „pedepsirea principalilor criminali de război din țările europene ale Axei”. Aproximativ 200 de inculpați germani au fost judecați la Nürnberg pentru crime de război și 1.600 de alte persoane au fost judecate prin modalitățile tradiționale ale justiției militare. Nürnberg, acesta era singurul oraș din Germania unde scăpase întreagă și nebombardată clădirea Palatului de Justiție, un edificiu spațios, care dispunea și de o închisoare mare.

Procesele de la Nürnbergau fost o serie de procese celebre pentru faptul că, în cadrul lor, au fost inculpați importanți membri ai conducerii politice, militare și economice a Germaniei Naziste.

 Primul și cel mai cunoscut dintre aceste procese a fost Procesul Principalilor Criminali de Război în fața Tribunalului Militar Internațional (TMI), în care au fost judecați 24 dintre cei mai importanți lideri ai Germaniei naziste, atât capturați cât și în contumacie. Dezbaterile procesului s-au ținut între 20 noiembrie1945 și 1 octombrie1946. Niciun acuzat nu şi-a recunoscut vina personală. Mai nimeni nu s-a căit sau a recunoscut că a ştiut ceva despre masacre şi lagăre de exterminare. 

• Patru capete de acuzare planau asupra celor ce urmau sa fie supuși judecății:
• Participarea la o conspirație pentru comiterea de crime împotriva păcii.
• Organizarea unor războaie de agresiune și a altor crime care afectau pacea lumii.
• Crime de razboi.
• Crime împotriva umanității.

S-au hotărât următoarele cu privire la cele 24 persoane supuse judecății:

•  12 persoane au fost condamnate la moarte:
• 7 persoane au fost condamnate la închisoare pe viață sau pe diferite termene.
• 4 persoane au fost achitate.

O persoană nu a mai fost judecată, întrucat s-a sinucis înainte de proces.

Dintre condamnații la închisoare, unul singur a executat pedeapsa în întregime (20 de ani). Ceilalți au reușit să obțină eliberarea pe motive medicale.

Justiţia şi-a spus cuvântul. Dar s-a făcut oare dreptate? Aşa ceva ar fi peste puterea oricărei justiţii, mai ales din pricina dimenisunii nedreptăţii care s-a întâmplat. Dar Tribunalul de la Nürnberg, împotriva principalilor criminali de război nazişti, este considerat până astăzi un deschizător de drumuri. Fără el ar fi fost de neimaginat Tribunalul ONU pentru crime de război din fosta Iugoslavie (1993 – 2017), Tribunalul ONU pentru masacrele din Ruanda (1994 – 2016) şi Curtea Penală Internaţională cu jurisdicţie nelimitată de la Haga (începând din 2002).

Definiția a ceea ce constituie crimă de război este stipulată în Principiile Nürnberg, document creat ca rezultat al procesului. Experimentele medicale efectuate de medicii germani au dus la redactarea Codului Nürnberg pentru a controla viitoarele procese privind experimentele medicale efectuate pe oameni, inclusiv Procesul medicilor.

 Procesele de la Nürnberg au inițiat o mișcare pentru stabilirea imediată a unei instanțe penale internaționale, conducând în cele din urmă după peste cincizeci de ani la adoptarea Statutului Tribunalului Penal Internațional. Totuşi, o instanţă de judecată universală, care să aducă atingere suveranităţii naţionale, este pentru unele ţări inacceptabilă.  Niciun dictator din lumea asta nu poate fi sigur că nu va ajunge să dea socoteală în faţa justiţiei penale internaţionale. Această evoluţie ar fi fost imposibilă fără procesele de la Nürnberg din 1945.

 Articolul 19 al Cartei Tribunalului Militar Internațional de la Nürnberg specifica:

„Tribunalul nu va fi obligat să urmeze reguli tehnice pentru dovezi. Va adopta și va aplica, atât cât este posibil, o procedură expeditivă și nontehnică și va admite orice dovezi va considera că au valoare probativă”.

Sursa: Wikipedia, enciclopedia liberă /20.11.2021