Niels Bohr, fizician danez

Niels Bohr (născut la 7 octombrie 1885, Copenhaga, Danemarca – decedat la 18 noiembrie 1962, Copenhaga) a fost un fizician danez, considerat unul dintre cei mai influenți fizicieni ai secolului XX. A fost primul care a aplicat teoria cuantică pentru a explica structura atomică și moleculară, ceea ce i-a adus Premiul Nobel pentru Fizică în 1922. Contribuțiile sale la dezvoltarea fizicii cuantice sunt printre cele mai importante realizări ale sale, însă rolul său în avansarea științei a fost mult mai vast și a avut un impact major atât în cadrul fizicii, cât și în afara acesteia.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Niels_Bohr#/media/Fi%C8%99ier:Niels_Bohr.jpg

Bohr s-a născut într-o familie din clasa de mijloc superioară din Copenhaga. Mama sa, Ellen Adler, provenea dintr-o familie de bancheri evrei, iar tatăl său, Christian Bohr, era profesor de fiziologie la Universitatea din Copenhaga și a fost nominalizat de două ori la Premiul Nobel. În 1903, Bohr s-a înscris la Universitatea din Copenhaga, unde a ales să studieze fizica fără ezitare. A obținut doctoratul în 1911 cu o disertație despre teoria electronilor în metale.

În 1912, Bohr s-a căsătorit cu Margrethe Nørlund, cu care a avut o căsătorie fericită și șase fii, dintre care Aage N. Bohr a împărțit Premiul Nobel pentru Fizică în 1975, pentru contribuțiile sale la modelul colectiv al nucleului atomic.

Prima mare contribuție a lui Bohr la fizica cuantică a avut loc în 1912, în urma cercetărilor postdoctorale desfășurate sub îndrumarea lui Ernest Rutherford la Universitatea din Manchester. Modelul atomic propus de Bohr în 1913, bazat pe ipoteza că electronii ocupă doar anumite orbite definite și că radiația electromagnetică apare atunci când un electron sare de pe o orbită pe alta, a revoluționat înțelegerea structurii atomice. Deși inițial controversat, acest model a explicat cu succes spectrul hidrogenului, devenind astfel un pilon al fizicii atomice.

În 1916, Bohr a devenit profesor la Universitatea din Copenhaga, iar în 1921 a fondat Institutul de Fizică Teoretică, unde tinerii fizicieni au avut ocazia să exploreze noi idei. Acolo, alături de colaboratorii săi, Bohr a continuat să dezvolte modelul atomic și să extindă teoria cuantică, ceea ce i-a adus Premiul Nobel în 1922. În 1923, Georg Hevesy și Dirk Coster, cercetători din institutul său, au confirmat previziunile teoretice ale lui Bohr, descoperind elementul hafniu.

Bohr, împreună cu Werner Heisenberg și alți fizicieni, a dezvoltat „Interpretarea de la Copenhaga” a mecanicii cuantice, introducând conceptul de complementaritate. Conform acestei teorii, comportamentul luminii și al electronilor poate fi descris fie ca particule, fie ca unde, în funcție de metoda de observare. Deși acest concept a fost contestat de Albert Einstein, Bohr a rămas unul dintre cei mai influenți apărători ai interpretării probabilistice a fizicii cuantice.

În anii 1930, cercetările lui Bohr s-au orientat către fizica nucleară. După descoperirea fisiunii nucleare de către Otto Hahn și Fritz Strassmann, Bohr a contribuit semnificativ la înțelegerea acestui proces. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Bohr a fugit din Danemarca ocupată de naziști și s-a alăturat Proiectului Manhattan în Statele Unite, oferind consultanță valoroasă în dezvoltarea bombei atomice.

După război, Bohr a promovat activ ideea unei „lumi deschise”, susținând că dezvoltarea armelor nucleare impune necesitatea unei colaborări internaționale pentru a preveni un nou război. A avut întrevederi cu lideri politici, inclusiv Winston Churchill și Franklin D. Roosevelt, însă nu a reușit să-i convingă de necesitatea acestei abordări. Bohr a continuat să militeze pentru utilizarea pașnică a energiei nucleare și a jucat un rol central în fondarea unor instituții de cercetare științifică, precum CERN.

Niels Bohr a lăsat o moștenire durabilă în domeniul fizicii și a creat un institut care a rămas un centru important pentru dezvoltarea fizicii teoretice la nivel mondial.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Niels-Bohr