Niculae Gheran, scriitor, editor, critic și istoric literar român

Niculae Gheran (n. 14 octombrie 1929, București – d. 4 aprilie 2023) a fost un scriitor, editor, critic și istoric literar român, cunoscut mai ales pentru activitatea sa editorială remarcabilă dedicată operei lui Liviu Rebreanu.

S-a născut în capitală, într-o familie modestă, fiind fiul lui Gheorghe Gheran, angrosist în zona Obor, și al Profirei, casnică, provenită dintr-o familie cu ascendență nobilă. A urmat Liceul „Dimitrie Cantemir” din București, fiind elev acolo în perioada marcată de evenimentele din 23 august 1944. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, iar debutul său literar a avut loc în 1955, în revista Tânărul scriitor. De-a lungul întregii sale cariere, a lucrat în sistemul editorial de stat, într-o perioadă în care acest cadru era singura structură instituțională prin care se putea desfășura activitatea editorială în România.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/letter-pen-writing-ink-pen-letters-4746345

Niculae Gheran s-a afirmat printr-o contribuție esențială la editarea critică a literaturii române, fiind unul dintre cei mai importanți editori postbelici. A dedicat peste patruzeci de ani din viață operei lui Liviu Rebreanu, realizând o ediție integrală și critică a scrierilor acestuia, publicată în douăzeci și trei de volume între 1968 și 2004, la mai multe edituri, printre care Minerva și Cartea Românească. Acest proiect editorial amplu și riguros a devenit un reper al filologiei române.

Pe lângă activitatea editorială, Gheran a publicat volume de critică literară, evocări memorialistice și lucrări biobibliografice. Printre cele mai cunoscute titluri ale sale se numără Tânărul Rebreanu (1986), Liviu Rebreanu: Amiaza unei vieți (1989), Sertar. Evocări și documente (2004), Cu Liviu Rebreanu și nu numai (2007) și Liviu Rebreanu prin el însuși (2008, în colaborare cu Andrei Moldovan). A mai realizat, în colaborare cu D. Vatamaniuc, o biobibliografie dedicată lui Tudor Arghezi, apărută în două volume în 2005.

În plan stilistic, Gheran a fost apreciat pentru seriozitatea și meticulozitatea sa, pentru fidelitatea față de autorii pe care i-a editat, dar și pentru un ton personal inconfundabil, prezent mai ales în scrierile sale memorialistice din ultimii ani. Criticul Dan C. Mihăilescu l-a numit unul dintre editorii exemplari ai culturii române, alături de D. Vatamaniuc, Mircea Handoca sau Nicolae Mecu, remarcând totodată farmecul nostalgic și ironic al prozei sale autobiografice. Începând cu volumul Arta de a fi păgubaș. Târgul Moșilor (2008), Gheran și-a îndreptat atenția către evocarea Bucureștiului interbelic și postbelic, conturând o frescă plină de umor, melancolie și observație socială subtilă.

Pentru întreaga sa activitate, a primit numeroase premii și distincții. În 1981, a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru seria dedicată lui Rebreanu, precum și cu Premiul Perpessicius pentru ediții critice. În 2002, i-a fost acordat Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române. A fost decorat de două ori cu Ordinul „Meritul Cultural”, prima dată în 1967, clasa a V-a, și din nou în 2004, în grad de Cavaler, categoria A – Literatură. În 2005, i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bistrița.

Niculae Gheran a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.