Nicolae Sotir, jucător și antrenor român de volei

Nicolae Sotir (n. 29 decembrie 1916, Ploiești – d. 24 octombrie 1991, București) a fost un remarcabil jucător și antrenor român de volei, recunoscut la nivel internațional pentru contribuțiile sale la dezvoltarea acestui sport.

Nicolae Sotir și-a început activitatea sportivă ca junior la echipa de fotbal STB, însă pasiunea pentru volei l-a făcut să se dedice acestui sport, evoluând pentru cluburile PEBE și Viforul Dacia. În aprilie 1941, împreună cu frații săi și alți 26 de studenți, a pus bazele Clubului TAIFUN, unde a activat ca antrenor secund.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Sotir#/media/Fișier:Nicolae_Sotir_1963_07_(cropped).jpg

După o scurtă perioadă în care a urmat studii teologice, a fost trimis pe front, de unde s-a întors după un marș de aproape 2.000 de kilometri. În 1945, a revenit la STB ca funcționar, continuând în paralel activitatea sportivă, practicând mai multe discipline — de la oină și fotbal, până la volei și baschet. Aici a cunoscut-o și pe viitoarea sa soție, Ioana.

În anii ’50, Nicolae Sotir a devenit o figură centrală a voleiului românesc. Ca antrenor secund al lui Gheorghe Petrescu, a contribuit la performanțele echipei naționale, care a obținut locul al II-lea la Festivalul Mondial al Tineretului (1953), argintul la Campionatul European de la București (1955) și locul al II-lea la Campionatul Mondial de la Paris (1956).

Preocupat de claritatea și unitatea regulilor de joc, Sotir a participat la redactarea Regulamentului Internațional de Arbitraj în 1953, fiind unul dintre pionierii modernizării arbitrajului în voleiul mondial. În 1950, a renunțat la munca de birou pentru a se dedica în totalitate antrenoratului, pregătind echipele Progresul, precum și loturile naționale masculin și feminin ale României.

În 1958, a fost invitat în Turcia, unde a antrenat echipa națională și a organizat cursuri pentru antrenori și arbitri. Ulterior, în 1965, a devenit antrenorul selecționatei masculine a Franței, iar apoi director în cadrul Ministerului Educației Naționale francez. Revenit în România, a fost numit Antrenor Federal, iar în 1983 a pregătit timp de șase luni echipa națională a Israelului.

Sub conducerea sa, echipa națională de volei masculin a României a obținut rezultate istorice:

• 1960, Brazilia – Medalie de bronz la Campionatul Mondial
• 1963, România – Medalie de aur la Campionatul European
• 1964, Japonia – Locul 4 la Jocurile Olimpice
• 1971, Italia – Medalie de bronz la Campionatul European
• 1980, URSS – Medalie de bronz la Jocurile Olimpice
• 1981, România – Medalie de aur la Universiadă.

Pentru meritele sale excepționale, Nicolae Sotir a primit Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a (15 aprilie 1981), „pentru rezultatele deosebite obținute la Jocurile Olimpice de la Moscova și pentru contribuția la dezvoltarea și prestigiul sportului românesc pe plan internațional”.