Nicolae Profiri, inginer și politician român

Nicolae Profiri (n. 19 septembrie 1886, Murgeni, Vaslui – d. 22 septembrie 1967, București) a fost un inginer și politician român, membru titular al Academiei Române.

Născut pe 19 septembrie 1886 în comuna Murgeni, județul Vaslui, Nicolae Profiri a absolvit în 1911 Școala Națională de Poduri și Șosele, urmând apoi studii la Institutul Politehnic din Berlin între 1911 și 1914, unde s-a specializat în inginerie civilă.

Cariera sa profesională a început ca profesor universitar și șef al Catedrei de Drumuri la Institutul Politehnic din București în 1940. A ocupat, de asemenea, funcții importante precum președintele Consiliului Tehnic Superior și președinte al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), fiind reales în 1949. A fost, de asemenea, decan al Colegiului inginerilor și membru activ al Societății Politehnice Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Profiri#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_Profiri.jpg

Contribuțiile sale științifice se concentrează în domeniul construcției de drumuri, unde a introdus metode moderne și a elaborat o metodă originală pentru tratamentul superficial al suprafețelor rutiere. De asemenea, a avut o contribuție majoră la redactarea normelor de construcție a drumurilor și la construirea unor „șosele-laborator” pentru testarea diferitelor tipuri de pavaje. A participat la elaborarea legii drumurilor din 1929.

Profiri a fost activ și în domeniul mecanicii aplicate, fiind preocupat de rezistența structurilor, de calculul deformărilor și de problemele legate de construcțiile realizate pe soluri argiloase.

Între 1 decembrie 1946 și 6 aprilie 1951, Profiri a deținut funcția de ministru al comunicațiilor în guvernele conduse de Petru Groza. În 1948 a fost ales membru titular al Academiei Republicii Populare Române, iar în 1957 a fost numit vicepreședinte al Academiei.

Pe parcursul carierei sale, Profiri a fost implicat activ în diverse organizații tehnice și sindicale, ocupând funcții de conducere în cadrul Uniunii Sindicatelor Salariaților Publici și în Asociația Științifică a Inginerilor și Tehnicienilor (ASIT).

Nicolae Profiri a decedat pe 22 septembrie 1967 la București.

Lucrări importante

• Construcția străzilor (1916)
• Norme practice la executarea lucrărilor de drumuri (1932)
• Sisteme moderne de asfaltaj (1933, în colaborare cu Gheorghe Nicolau)
• Problema drumurilor noastre (1937)
• Salvarea șoselelor prin bituminizări (1938)

Distincții și onoruri

În timpul vieții sale, Profiri a fost onorat cu numeroase distincții, printre care Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” și titlul de „Profesor emerit al Republicii Populare Romîne”.

Bibliografie:

• Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române în date (1866-1999), Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN: 973-27-06967.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Profiri