Nicolae Mavrocordat, domn al Moldovei și al Țării Românești

Nicolae Mavrocordat (3 mai 1680, Constantinopol – 14 septembrie 1730, București) a fost domn al Moldovei de două ori și al Țării Românești, tot de două ori. Prima sa domnie în Moldova a avut loc între 17 noiembrie 1709 și noiembrie 1710, urmată de o a doua între 1711 și 5 ianuarie 1716. În Țara Românească, a domnit prima oară între 21 ianuarie 1716 și 25 noiembrie 1716, iar a doua oară între martie 1719 și 14 septembrie 1730, când a murit de ciumă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Mavrocordat#/media/Fi%C8%99ier:NicolaeMavrocordat.gif/2

Nicolae Mavrocordat s-a născut la 3 mai 1680 în Constantinopol, fiind fiul marelui dragoman Alexandru Mavrocordat Exaporitul și al Sultanei Hrisoscoleu. Prin mama sa, se înrudea și cu familia domnitoare a Mușatinilor. Nicolae a avut patru frați și trei surori, unul dintre frații săi, Ioan, devenind la rândul său domn al Țării Românești între 1716 și 1719. Tatăl său a avut un rol important în educarea copiilor, alegându-l pe Iacob de Argos drept preceptor. Nicolae a studiat latina cu iezuitul Jacques Piperi și franceza cu Aubry de La Motraye. Datorită acestor studii, a căpătat o reputație de om erudit.

La doar 18 ani, a ocupat postul de mare interpret al Porții Otomane, iar la vârsta de 30 de ani, a fost numit domn al Moldovei.

În timpul primei sale domnii în Moldova, Nicolae Mavrocordat s-a remarcat prin protejarea țăranilor și reprimarea boierilor, ceea ce a dus la nemulțumiri în rândul nobilimii. În 1710, a fost înlocuit de Dimitrie Cantemir, dar și-a reluat tronul în 1711, după ce Cantemir a fugit în Rusia. Unul dintre succesele sale a fost expulzarea trupelor suedeze și poloneze care afectau Moldova.

În 1716, după uciderea lui Ștefan Cantacuzino, Nicolae a fost transferat pe tronul Țării Românești, unde a condus într-o perioadă tensionată de conflicte între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic. În timpul războiului turco-austriac, Mavrocordat a luat măsuri drastice împotriva boierilor pro-austrieci și a mitropolitului Antim Ivireanul, pe care l-a exilat. După înfrângerea otomanilor și Pacea de la Passarowitz din 1718, a revenit pe tron, domnind până la moartea sa în 1730.

Deși sprijinea elementul grecesc, Nicolae Mavrocordat a guvernat în mod eficient, reducând tributul plătit către turci și menținând relații bune cu boierii locali. A construit Mănăstirea Văcărești și a sprijinit educația prin obligarea episcopiei din Bacău să întrețină o școală grecească și slavonească.

Nicolae Mavrocordat a murit de ciumă pe 14 septembrie 1730, fiind înmormântat la Mănăstirea Văcărești. Era cunoscut ca un eminent literat, autor al unor lucrări precum „Sfaturi”, „Despre datorii”, „Cuvânt împotriva nicotinei” și „Precuvântări la actele patriarhalicești”.

Nicolae Mavrocordat a fost căsătorit de trei ori. Prima soție, Casandra Cantacuzino, a murit fără a avea copii. A doua sa soție, Pulcheria Tzouki, i-a dăruit șase copii, printre care s-au numărat viitori domni ai Moldovei, precum Ioan N. Mavrocordat și Constantin Mavrocordat. Cu a treia soție, Smaranda Stavropoleos, a avut trei copii.

Bibliografie și surse

Printre sursele principale despre viața sa se numără lucrările lui Constantin C. Giurescu și T. Dinu, precum și traduceri și studii realizate de Jacques Bouchard și Claudiu Sfirschi-Lăudat.

Sursa: https://galeriaportretelor.ro/item/nicolae-mavrocordat/