Nicolae Kalinderu a fost un medic, din 1890 membru corespondent al Academiei Române

După ce și-a susținut teza de doctorat la Paris, a revenit în România, unde a devenit medic primar de boli interne la Spitalul Colentina, post pe care l-a ocupat până la 1874 când a demisionat. La 1877 a fost numit șef de serviciu la la Spitalul Brâncovenesc.A fost unul dintre fondatorii orientării anatomo–clinice și fiziopatologice în medicina românească internă. Împreună cu Victor Babeș a inițiat studii de mare răsunet privind histologia, microbiologia, diagnosticul și epidemiologia leprei.

A studiat meningita tuberculoasă la adulți, miopatiile și anevrismul sifilitic al aortei. A inițiat o serie de măsuri practice în vederea combaterii leprei și a înființat izolatorul de la Răchitoasa.

În 1887, Nicolae Kalinderu a fost numit profesor în cadrul Facultății de Medicină din București. În timpul războiului de independență a condus ambulanțele de la Turnu Măgurele fiind numit în 1878 șef al diviziei I medicale de la Spitalul Brâncovenesc.

Opera principală

• Memoriu asupra leprei în România, 1889
• Lepra anestezică, 1898
• Lepra în România, 1897
• Despre cosmetice.
• Tubercolosa în raport cu unele profesiuni.
• Epilepsia Jacksoniand.
• Influenza unor maladii ale cordului asupra desvoltărei tuberculosei.
• Mielita sifilitică