Current track

Title

Artist


Nicolae Ionescu, publicist și politician român, membru fondator și vicepreședinte (1889-1892) al Societății Academice Române

#Postat de on ianuarie 24, 2025

Nicolae Ionescu (născut în 1820, în Bradu, județul Neamț – decedat pe 24 ianuarie 1905, în Bradu, județul Neamț) a fost un publicist, om politic și membru fondator al Societății Academice Române (Academia Română), precum și vicepreședinte al Academiei Române între 1889 și 1892. A avut o activitate didactică remarcabilă, a fost implicat în Revoluția din 1848 și a ocupat funcții importante în cadrul statului, fiind senator, deputat și ministru de Externe. De asemenea, s-a distins ca un orator deosebit.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ionescu_(publicist)#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_Ionescu_-_publicist.jpg

Nicolae Ionescu era fratele mai mic al lui Ion Ionescu de la Brad. Părinții lor erau preotul Ion Isăcescu și Safta Cima. A studiat la Academia Mihăileană din Iași și a continuat cu Facultatea de Drept la Paris, unde a obținut licența în științe juridice. În timpul studiilor, s-a alăturat Societății Studenților Români și a fost redactor al revistei Étoille du Danube, apărută la Bruxelles, susținând activ cultura română.

În 1848, surprins de evenimentele din Franța, Ionescu nu a reușit să se întoarcă în țară decât în martie 1848. A fost prezent la Marea Adunare Națională de la Blaj (3/5 mai 1848) și a semnat documentul „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, redactat la Brașov pe 12 mai 1848.

După înfrângerea mișcărilor revoluționare, s-a autoexilat în Franța, revenind în țară în 1854. A fost un susținător al Unirii, colaborând la ziarele Zimbrul, Steaua Dunării și Tribuna Română din Iași.

A avut o carieră didactică remarcabilă, fiind profesor de istorie universală la Liceul Militar din Iași, inspector general al Școalelor (până în 1866), profesor de istorie la Liceul Național și ulterior la Universitatea din Iași. Nicolae Ionescu a fost, de asemenea, unul dintre membrii fondatori ai Societății Academice Române și a fost ales vicepreședinte al acesteia pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul culturii.

Ca om politic, Nicolae Ionescu a fost deputat din 1866 și a avut viziuni liberale. A înființat Facțiunea Liberală și Independentă pe 2 iunie 1867 și a fost unul dintre fondatorii Partidului Național Liberal pe 24 mai 1875. În guvernul condus de Ion C. Brătianu, Ionescu a ocupat funcția de ministru de Externe între 24 iulie 1876 și 25 martie 1877.

În 1880, Ionescu a aderat la disidența liberalilor sinceri, având o contribuție importantă în cadrul Opoziției Unite, care a reușit să răstoarne guvernul Brătianu. După îndeplinirea acestui obiectiv, a revenit în PNL, dar nu a mai jucat un rol semnificativ în activitatea politică ulterioară.

Nicolae Ionescu a murit pe 24 ianuarie 1905, la vârsta de 85 de ani.

Activitatea politică

ActivitateMandat
Deputat1866 – 1868, 1870 – 1876, 1879 – 1899
Senator1868 – 1870, 1876 – 1879
Ministru de Externe24 iulie 1876 – 25 martie 1877

Opere selecționate

  • Discursuri asupra epocei lui Matei Basarab și Vasile Lupu, 1869
  • Cuvântări parlamentare, 1879
  • Proclamarea regatului, 1881
  • Despre uciderea lui Mihai Viteazul, 1883
  • Libera navigație pe Dunăre, 1883
  • Interpretări despre restaurarea monumentelor naționale, 1891

Bibliografie

  • Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, București, 2007, pp. 377-379, ISBN 973-99321-7-7
  • Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN 973-27-06967.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_Ionescu


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *