Nicolae I. Popa, profesor universitar și comparatist român

Nicolae I. Popa (n. 25 februarie 1897, Puiești, județul Vaslui – d. 21 iunie 1982, Iași) a fost un renumit profesor universitar, comparatist, critic și istoric literar, unul dintre principalii promotori ai cercetărilor românești în domeniul literaturii franceze, universale și comparate. Contribuțiile sale au avut un impact major în crearea unei școli comparatistice românești.

Nicolae I. Popa provenea dintr-o familie de învățători, fiind fiul lui Ioan Gh. Popa și al Aspasiei Pavelescu, și fratele scriitorului Victor Ion Popa. După absolvirea școlii primare în Călmăţui-Tecuci și a Liceului Internat din Iași, a obținut licența în Litere la Universitatea din Iași (1921), la secția franceză-română. Între 1924 și 1931, a studiat la Paris, ca membru al Școlii Române din Franța, apoi ca bursier al Ministerului Educației Naționale, urmând cursuri la prestigioase instituții precum Collège de France, Sorbona, și Ecole Normale Supérieure. A lucrat sub îndrumarea unor profesori renumiți, precum Fernand Baldensperger și Paul Hazard.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.referatele.com/referate/romana/Nicolae-Ioan-Popa/index.php

În 1925, a atras atenția cu studiul Le Sentiment de la mort chez Gérard de Nerval (Ed. Gamber, Paris). După întoarcerea la Iași, a fost numit profesor de limba franceză la Liceul Internat din Iași și a contribuit activ la Cercul de Studii Franco-Române „Luteția”. În 1935, și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din București, iar în 1942 a devenit profesor suplinitor la Universitatea din Iași, fiind titular al Catedrei de Limba și Literatura Franceză din 1946 până la pensionare, în 1969. În perioada 1950-1957, catedra a fost desființată temporar, însă Nicolae I. Popa a reînființat-o și a organizat învățământul universitar de studii franceze la Iași.

Pe lângă carierea didactică, a ocupat funcții administrative importante, printre care director al Teatrului „Vasile Alecsandri” din Iași și decan al Facultății de Filologie. A fost, de asemenea, membru al Asociației Internaționale de Literatură Comparată.

Popa a fost un umanist deschis la inovație, iar notorietatea sa europeană a venit în mare parte datorită cercetărilor sale asupra poetului romantic Gérard de Nerval. A publicat lucrări importante, inclusiv ediția critică Les Filles du feu (1931), care a fost apreciată de specialiști din întreaga lume. Studiile sale despre Nerval, care includeau cercetări detaliate despre stilistică și poetică, au fost esențiale pentru redescoperirea unui autor uitat. Nicolae I. Popa a contribuit la promovarea literaturii comparate în România și a fost un pionier al acestei discipline.

Pe lângă activitatea didactică, Nicolae I. Popa a fost director al Teatrului Național din Iași (1946-1947), decan al Facultății de Filologie și a contribuit semnificativ la dezvoltarea Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Filialei Iași a Academiei Române. În calitate de profesor și cercetător, a fost un mediator important în legăturile culturale româno-franceze, iar cercetările sale au influențat profund literatura comparată.

Opera

• Gérard de Nerval, Les Filles du feu. Nouvelle édition critique (Paris, 1931)
• Les Filles du feu (2 volume, Paris, Champion, 1931)
• Memoriu de titluri și lucrări (Iași, 1937)
• Rezistențele franceze în literatura comparată (Iași, 1938)
• Studii de literatură comparată (prefață și ediție de Zaharia Sângeorzan, Iași, 1981)

Referințe critice

• A. Marino, Revista Fundațiilor Regale, nr. 1, 1944
• Al. Dima, Principii de literatură comparată, 1972
• M. Bucur, Istoriografia
• Silvia Butureanu, Analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” Iași, 1981
• C. Ciopraga, România literară, nr. 9, 1982
• Al. Călinescu, Convorbiri literare, nr. 5, 1982.