Nicolae I. Apostolescu, istoric literar și comparatist român

Nicolae I. Apostolescu (n. 4 mai 1876, Alexandria – d. 2 noiembrie 1918, Pitești) a fost un remarcabil istoric literar și comparatist român, doctor în litere la Sorbona, unde în 1909 a susținut două teze notabile, publicate la Paris cu prefața lui Émile Faguet: L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine și L’Ancienne versification roumaine.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037/

Stabilit la București din 1891, Apostolescu și-a continuat studiile liceale și universitare aici, obținând licența magna cum laude în filologie în 1899. Printre profesorii săi s-au numărat personalități de marcă precum B.P. Hasdeu, Titu Maiorescu și Ion Bianu. În același an, a fost numit profesor la Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, unde a predat până la moartea sa prematură.

În 1905 a obținut o bursă de studii la Paris, participând la cursuri de semantică și literatură comparată. Apostolescu este considerat unul dintre pionierii comparatismului literar românesc și un expert de prim rang în domeniul versificației.

Deși merita o catedră universitară datorită activității sale științifice, aceasta i-a fost acordată abia în 1918, la Universitatea din Iași, cu puțin timp înainte de a se stinge din viață din cauza unei pleurezii.

A publicat Istoria literaturii române moderne, în două volume (1913–1916), care tratează evoluția literaturii române între 1821–1900 și rămâne o contribuție de referință în istoriografia literară românească.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/N._I._Apostolescu

Alte articole: https://jurnalfm.ro/dumitru-draghicescu/