Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim, poet, prozator, dramaturg, epigramist, memorialist, publicist, traducător și compozitor român

Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim (21 martie 1871 – 11 noiembrie 1951) a fost un poet, prozator, dramaturg, epigramist, memorialist, publicist, traducător și compozitor, cunoscut și ca profesor de filosofie.

Născut pe 19 martie 1871, într-o duminică, în satul Gura Sărăţii, comuna Merei, judeţul Buzău, Nigrim a trăit într-o regiune în care se învecinau locuri istorice și de o importanță națională și europeană, precum Pietroasele și Sărata Monteoru. A trecut în neființă pe 11 noiembrie 1951, tot într-o duminică, în București.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=976120887977756&set=a.2111665185829725

Un om cu o personalitate complexă, Nigrim a fost licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din București, doctor în filosofie și litere al Universității din Bruxelles, și doctor în științe sociale și politice al Facultății de Sociologie și Filosofie din Paris. Pe lângă cariera de profesor, a fost un sociolog, eseist, nuvelist, poet, epigramist, romancier, dramaturg, memorialist, editor, publicist, traducător din limbi străine și compozitor.

În cei 80 de ani de viață, Nigrim a creat o operă literară diversă și valoroasă, care a lăsat o amprentă puternică asupra culturii românești. Opera sa a reușit să îmbine trecutul cu prezentul și a depășit limitele timpului și ale spațiului. Talentul său rar și unic l-a consacrat ca o personalitate deosebită în literatura română, iar măiestria sa de a fi unic este una dintre cele mai rafinate trăsături ale umanității, un mister greu de pătruns.

Calitățile sale intelectuale și scriitoricești, alături de o operă vastă, i-au adus o binemeritată popularitate în timpul vieții și l-au consacrat în posteritate ca o figură importantă a culturii naționale. Originalitatea a fost cheia succesului său, fiind capabil să transforme ideile comune într-o artă deosebită, șlefuindu-și talentul într-o formă inedită și plină de creativitate.

În domeniul epigramei românești, Nigrim este considerat un nume de referință. A contribuit semnificativ la promovarea statutului literar al epigramei, abordând atât formele consacrate, cum ar fi catrenele cu poantă, cât și epitaful. Temele epigramelor sale, adesea satirice sau umoristice, sunt extrase din cotidian, iar versurile sale, cu o armonie aparte, pun în evidență observația fină și realista a lumii înconjurătoare.

Epigramele sale sunt cunoscute pentru umorul subtil și pentru capacitatea de a surprinde esența realității cu un ton intelectual curajos. Nigrim stăpânea perfect limba română, folosindu-și cu măiestrie toate nuanțele lexicale pentru a crea efecte umoristice de succes. El a înțeles că talentul epigramistului nu se rezumă doar la inspirație, ci și la sensul și profunzimea creației, subliniind originalitatea ideii din spatele fiecărei poante.

Opera sa epigramatică s-a confruntat cu alte mari personalități ale vremii, precum Cincinat Pavelescu, iar duelul lor a fost unul memorabil în literatura română. Cu toate acestea, Nigrim a rămas un simbol al unui spirit intelectual curat și robust, preferând să își exprime gândurile dintr-o liniște interioară, departe de tumultul public și de dorința de a ieși în față. Meritele sale, însă, au fost recunoscute și apreciate de contemporani, iar opera sa a fost inclusă în toate antologiile literare relevante.

Într-o eră a mediilor comerciale și a globalizării culturale, Nigrim rămâne un exemplu de autenticitate și profunzime literară. Este important ca tinerelor generații să descopere și să aprecieze opera sa, pentru a înțelege mai bine diversitatea culturală și valoarea autenticității în fața presiunilor contemporane.

Volume:

• Despre reforma calendarului, București, 1900
• Filosofia socialismului, I, Câmpulung, 1900
• Astrale, poezii, București, 1901
• La Roumanie à l’Exposition universelle de 1900, Paris, 1901
• Doctrina vieții unui… nebun, eseuri, București, 1903
• Wit and Humour, Editura Socec, București, 1904
• Londra, memorial de călătorie, București, 1906
• Constantinopol, memorial de călătorie, București, 1906
• Ce zice englezul despre români, eseuri, București, 1908
• Șarlatanii științei, eseuri, București, 1911
• Beția morții, București, 1912
• Cavalul fermecat, nuvele, București, 1912
• Din grozăviile Parisului, nuvele, București, 1912
• Humorul englezesc, eseuri, București, 1912
• Ideal și anarhie, București, 1912
• Teoria supremației, București, 1912
• L’Aveau, pice en trois actes, București, 1916
• Războiul, București, 1916
• Zmeul, București, 1925
• Cartea cu minuni (în colaborare cu Dumitru V. Țoni), București, 1935
• Bogdan, piesă într-un act (în colaborare cu Petre N. Mihăilescu), Giurgiu, 1938
• În apele oglinzilor, roman, București, 1940
• Ineluș, povești pentru copii, Buzău
• Schițe din Bruxelle
• Ecce poetae, ediție de Marcela Chiriță și Mioara Neagu, Buzău, 1996

Traduceri:

• Eugen Richter, Unde duce socialismul. Jurnalul unui lucrător, Editura Socec, București, 1895
• Robert Sherard, Viața lui Oscar Wilde, Editura A. Stănciulescu, București, 1915

Resurse online:
restitutio.bcub.ro

Din periodice:

• Vânătoare de lupi, publicată în Universul literar, an. XXXI, nr. 9, 1 martie 1915.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Nicolae_Mihăescu-Nigrim

și