Nicolae Dragoș, poet, prozator, jurnalist și traducător român

Nicolae Dragoș, pseudonimul literar al lui Nicolae Răcănel, (n. 3 noiembrie 1938, Cleșnești, județul Gorj), este poet, prozator, jurnalist și traducător român, o personalitate de seamă a culturii gorjene și naționale. Cu o carieră de peste șase decenii, s-a remarcat printr-o operă vastă, diversă și profund ancorată în valorile spiritualității românești.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294342

Sursa foto: https://www.gorjeanul.ro/evenimentul-editorial-o-carte-monument-cu-si-despre-nicolae-dragos

Născut la 3 noiembrie 1938 în satul Cleșnești, comuna Glogova, județul Gorj, Nicolae Dragoș a urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1960.

În primii ani de activitate profesională (1960–1962), a fost profesor de limba română la Liceul „Tudor Arghezi” din Târgu Cărbunești, după care s-a dedicat presei și literaturii.

Din 1962 până în 1989, Nicolae Dragoș a activat intens în presa centrală, deținând importante funcții redacționale:

• redactor la „Viața Studențească”;
• șef al secției de cultură, redactor-șef adjunct și apoi redactor-șef la „Scânteia Tineretului” (1963–1968);
• șef al secției de cultură la „Scânteia” (1969–1974);
• redactor-șef al revistei „Luceafărul”, publicație a Uniunii Scriitorilor din România (1974–1980);
• redactor-șef adjunct la „Scânteia”.

După 1989, a continuat activitatea publicistică la „Adevărul”, „Universul Satelor”, „Albina Românească”, „Ordinea” (unde a fost redactor-șef adjunct) și la revista „Renașterea civilizației rurale românești”, pe care a condus-o ca redactor-șef.

Nicolae Dragoș este:

• membru al Uniunii Ziariștilor din România (din 1966);
• membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1978);
• membru al Uniunii Epigramiștilor din România;
• membru fondator și vicepreședinte al Ligii Culturale „Fiii Gorjului”;
• prim-vicepreședinte al Fundației Naționale „Niște Țărani”.

A făcut parte din numeroase jurii de festivaluri și concursuri naționale dedicate poeziei, epigramei, umorului, filmului și muzicii.

Este cetățean de onoare al municipiilor Motru și Târgu Cărbunești, precum și al comunei natale Glogova.

De-a lungul timpului, Nicolae Dragoș a fost distins cu numeroase premii și ordine:

• Ordinul Muncii clasa a III-a (1964);
• Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a V-a (1967);
• Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (1983);
• Ordinul Uniunii Ziariștilor din România clasa I (2003);
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler (2004).

A primit, de asemenea, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1985), Premiul pentru argheziologie (1994, 2007), Premiul Fundației Naționale „Niște Țărani” (2001, 2006), Premiul Festivalului de Umor „Ion Cănăvoiu” (2003, 2006) și alte distincții ale revistelor Flacăra, Convorbiri literare și Săptămâna.

Nicolae Dragoș a debutat editorial în 1968, cu volumul de poezii Moartea calului troian, și a publicat ulterior peste 50 de volume de poezie, fabule, proză, eseuri, epigrame și traduceri.
Printre titlurile sale reprezentative se numără:

• Coloană de-a lungul (1971);
• Zăpezi fără întoarcere (1973);
• Scut de etern (1974);
• Scrisoare în sat (1975);
• Cu inima curată (1977);
• Ritualuri intime (1978);
• Îngândurat ca pietrele munților (1979);
• Scutier la umbra clipei (1982);
• Pentru eterna vatră românească (1983);
• Fabule cu sau fără morală (1984);
• De veghe la anotimpuri (1985);
• Fântâna din oglinzi (1988);
• Poeme dintr-un sfert de veac (1989);
• Cartea cu litere (1994);
• Copacul din vis (1998);
• Poeme lapidare (1999);
• Amintirea ca viață (2000);
• Valul și malul (2001);
• Fabule din două veacuri (2006);
• Ultima călătorie a lui Ulise (2008);
• Omul din Turn (2018).

În paralel, a semnat romane, proză scurtă și eseuri – între care se remarcă Drumeț în calea lupilor (în colaborare cu Mihai Stoian), volum care a stat la baza filmului omonim, precum și Păcate lumești sub baldachinul cu povești.

A tradus și editat opere de S. Șatrov, Bertolt Brecht, Iuri Voronov, precum și antologii de înțelepciune orientală.
A coordonat volume colective precum L-am cunoscut pe Tudor Arghezi (două volume de evocări) și Omagiu țărănimii, lucrări esențiale pentru memoria culturală românească.

A semnat scenarii pentru filme artistice și documentare, dintre care amintim:

• Falansterul (1979, cu Florian Avramescu);
• Castelul din Carpați (1981, cu Mihai Stoian);
• Drumeț în calea lupilor (1990, cu Mihai Stoian).

Versurile sale au fost traduse și publicate în reviste și antologii din peste zece țări (Turcia, Grecia, China, Bulgaria, America Latină ș.a.). Critici și scriitori de prestigiu – Șerban Cioculescu, Eugen Barbu, Alexandru Piru, Nicolae Balotă, Marian Popa, C. Stănescu, Fănuș Neagu, Alex. Ștefănescu, Ion Brad ș.a. – au elogiat echilibrul, sensibilitatea și rafinamentul expresiei sale poetice.