Nicolae Dobrescu, istoric și cercetător român

Nicolae Dobrescu (n. 30 iulie 1874, Celeiu, jud. Romanați – d. 10/23 iulie 1914, București) a fost un distins istoric român și membru corespondent al Academiei Române din 1911, recunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul istoriei bisericești și al cercetării documentare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Dobrescu#/media/Fișier:Nicolae_Dobrescu.jpg

Dobrescu a urmat Seminarul Central din București (1888–1896), completând ulterior studiile liceale și universitare la Facultățile de Teologie și Litere din București, unde și-a obținut licențele în 1902. Susținut de Nicolae Iorga, a studiat între 1902 și 1905 la Universitatea din Viena, unde a obținut titlul de doctor în litere, cu specializare în istorie. De asemenea, a urmat cursuri și la Facultatea de Teologie din Cernăuți.

A fost profesor suplinitor, apoi titular al noii catedre de Istoria Bisericii Române de la Facultatea de Teologie din București. Ca cercetător, a efectuat valoroase cercetări de arhivă în Viena și Budapesta, de unde a copiat și editat numeroase documente inedite.

Nicolae Dobrescu s-a specializat în istoria Bisericii Ortodoxe Române, domeniu în care a publicat o serie de lucrări temeinic documentate. A adus contribuții semnificative prin:

• studii despre biserica din Oltenia în timpul ocupației austriece (1716–1739),
• cercetări despre domnia lui Constantin Brâncoveanu, în colaborare cu Constantin Giurescu,
• lucrări dedicate unor figuri importante precum Antim Ivireanul, Mitropolitul Șaguna, Patriarhul Nifon sau Episcopul Melchisedec.

Lucrări principale (selectiv)

• Istoria Bisericii Române din Oltenia în timpul ocupațiunii austriece (1906)
• Documente și regeste privitoare la Constantin Brâncoveanu (1907)
• Viața și faptele lui Antim Ivireanul (1910)
• Istoria Bisericii Române. Secolul XIV–XIX (1911–1912, curs litografiat, 1505 pagini)
• Istoria Bisericii Române pentru învățământul secundar și teologic, mai multe ediții între 1912–1926
• M. Minuciu Felix. Apologia Octaviu – traducere și studiu critic (1907)

A publicat articole, cronici și studii în reviste precum Convorbiri Literare, Biserica Ortodoxă Română, Viitorul și Revista Ortodoxă.