Nicolae C. Coculescu, astronom român

Nicolae C. Coculescu (n. 31 iulie 1866, Craiova, România – d. 5 noiembrie 1952, București, România) a fost un astronom român. A fost profesor de astronomie la Universitatea din București. În 1908 a înființat Observatorul Astronomic din București. Este cunoscut pentru studiile sale de mecanică cerească asupra calculului perturbațiilor planetare.

Nicolae Coculescu s-a născut la Craiova, unde și-a finalizat studiile primare și liceale. A urmat cursurile Universității din București, obținându-și licența în matematică în martie 1889. În decembrie 1890, a plecat la Paris pentru a-și continua studiile și a obținut o nouă licență în matematică la Universitatea din Paris.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Observatorul_Astronomic_%E2%80%9EAmiral_Vasile_Urseanu%E2%80%9D#/media/Fi%C8%99ier:Observatorul_astronomic_amiral_Vasile_Urseanu._Vechiul_telescop..JPG
În 1892, Coculescu publică primul său studiu de mecanică cerească, „Sur la stabilité du mouvement dans un cas particulier du problème des trois corps”, în prestigioasa revistă „Comptes rendus des séances de l’Académie des sciences de Paris”. Acesta tratează stabilitatea mișcării unui corp în problema celor trei corpuri, arătând că al treilea corp nu se îndepărtează la nesfârșit, ci rămâne stabil în conformitate cu principiile lui Hill și Poisson. Lucrarea sa a fost recunoscută la nivel internațional și a fost citată de A. Marcolongo în 1919.
Coculescu și-a continuat studiile publicând lucrări suplimentare legate de teza sa de doctorat, susținută la 5 noiembrie 1895, la Sorbona. Tema acesteia, „Sur les expressions approchées des termes d’ordre élevé dans le développement de la fonction perturbatrice”, a fost publicată în „Journal de mathématiques pures et appliquées”. Studiul său explorează funcția perturbatoare în problemele de mecanică cerească, consolidând cercetările anterioare ale lui Darboux și Poincaré.
După doctorat, Coculescu s-a întors în România și a preluat, în noiembrie 1895, catedra de astronomie și geodezie la Universitatea din București. Una dintre realizările sale majore a fost înființarea Observatorului Astronomic din București, inaugurat în 1908, după o perioadă de 12 ani de eforturi intense pentru obținerea aprobărilor și resurselor necesare. Observatorul a fost dotat cu echipamente avansate, inclusiv un ecuatorial dublu (vizual și fotografic), un cerc meridian și o pendulă fundamentală. În 1933, sub conducerea sa, Observatorul a contribuit la o importantă operațiune internațională pentru stabilirea longitudinii.
Nicolae Coculescu a avut un rol activ în educație, publicând în 1905 un curs de mecanică cerească care includea studiul perturbațiilor sateliților lui Jupiter. În 1929, a publicat un curs de astronomie teoretică ce acoperea astronomia sferică, sistemul planetar și astronomia stelară. A avut un impact deosebit în formarea unor viitori astronomi de renume, precum Gheorghe Demetrescu, Constantin Popovici și C. Pârvulescu.

Nicolae Coculescu a murit la București, pe 5 noiembrie 1952.

Sursa: https://www.icr.ro/pagini/iulie-creativitate-si-inovatie-nicolae-coculescu