Nicolae Argintescu-Amza, critic român literar și de artă, eseist și traducător

Nicolae Argintescu-Amza, (12/25 septembrie 1904 – 7 septembrie 1973), a fost un critic literar și de artă, eseist și traducător al lui William Shakespeare în limba română.
„Pictura este sinceritatea umană artistic elaborată. Arta este lupta expresiei împotriva morții.”

Nicolae Argintescu-Amza a fost un rafinat intelectual român, cunoscut ca publicist, eseist, traducător și critic de artă. De-a lungul a patru decenii, a semnat sute de articole – studii, cronici, eseuri și recenzii – publicate în presa culturală românească. Deși și-a dorit să adune aceste scrieri într-un volum, nu a mai avut timp să-și finalizeze acest proiect. Totuși, cu puțin timp înainte de moarte, a avut satisfacția de a primi Premiul pentru critică al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-feather-pen-ink-gold-writing-631321

Filosof prin formație, Argintescu-Amza a fost un fin interpret al artei plastice, remarcându-se printr-un discurs profund, echilibrat și elegant. Critica sa artistică depășește deseori granițele cronicii clasice, transformându-se în eseuri dense, care reflectă nu doar o cunoaștere solidă a artei, ci și o sensibilitate literară aparte.

A debutat editorial târziu, după 35 de ani, urmând un drum dificil marcat de sinceritate, spirit critic și o atitudine curajoasă, adesea incomodă pentru conformismul epocii. Stilul său distins, susținut de un vocabular bogat și o cultură enciclopedică, l-a consacrat drept o voce unică în peisajul intelectual românesc.

Ca poet și traducător, a realizat versiuni literare remarcabile din Goethe, Schiller, Rilke, Rimbaud, Mallarmé și Shakespeare, căruia i-a dedicat – după propriile mărturisiri – 15 ani de studiu și traducere.

Nicolae Argintescu-Amza a fost un autentic cărturar, un „spirit renascentist fidel rațiunii luminoase”, care a reușit să îmbine rigoarea filologică cu intuiția eseistului, logica filosofului cu sensibilitatea artistului.

Biografie

• Data nașterii: 22 septembrie 1904, Galați
• Data decesului: 7 septembrie 1973, București

Educație:

• Liceul „Vasile Alecsandri”, Galați (promoția 1923)
• Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea din București (1930)
• Studii de specializare în estetică, psihologie, istoria artei și muzeologie la Berlin, Dresda, München, Paris, Londra, Amsterdam (1932–1939)

Activitate profesională:

• Profesor de filosofie (1930–1932)
• Coeditor, alături de fratele său Ion Argintescu, al revistei Luminișuri a Cercului Cultural „Vasile Alecsandri” din Galați (1922–1924)
• Sub îndrumarea lui Dimitrie Gusti, a participat la realizarea filmelor documentare Drăguș, viața unui sat românesc (1930) și Probleme sociale (1932), precum și la elaborarea studiului Problema gustului popular (1932)
• Titular al cronicii plastice în revistele: Bis (1943–1944), Democrația (1945–1946), Veac Nou (1947–1949)
• Consilier la secția de artă populară a revistei Albina și la Revista Fundațiilor Regale (1943–1944)
• A susținut conferințe despre artă plastică și literatură (1955–1958)
• A semnat prefețe la numeroase cataloage de expoziții (după 1965)
• Traducător de poezie și dramaturgie clasică și modernă: Horațiu, Lucrețiu, Shakespeare, Goethe, Schiller, Heine, Rimbaud, Baudelaire, Rilke, Pavese etc.

Colaborări la publicații:

Arta plastică, Azi, Contemporanul, Flacăra, Gazeta literară, Luceafărul, Lumină și culoare, Revista Fundațiilor Regale, România literară, Secolul 20, Semnalul, Viața Românească.