Nicolae Alexandru, voievod al Țării Românești

Nicolae Alexandru, (? – † 16 noiembrie 1364), fiul voievodului Basarab Întemeietorul, a fost domnitor al Țării Românești până la moartea sa, în 1364. Deși nu se cunoaște cu exactitate anul în care a preluat tronul, domnia sa a fost marcată de măsuri administrative eficiente și de consolidarea instituțiilor statale.

Nicolae Alexandru a guvernat cu înțelepciune, remarcându-se prin:

• Instituirea mitropoliei Munteniei, cu aprobarea Patriarhiei de la Constantinopol, consolidând astfel autoritatea religioasă și identitatea culturală a țării.
• Menținerea unor relații diplomatice echilibrate, păstrând bune legături cu statele slave din sud și o politică precaută față de Regatul Ungariei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Alexandru#/media/Fi%C8%99ier:005_-_Nicolae_Alexandru.jpg

Voievodul a fost căsătorit de două ori:

1. Maria, prima sa soție, i-a dăruit următorii copii:
   • Vladislav I (Vlaicu), care îi va urma la tron.
   • Radu, ce va deveni și el domn al Țării Românești.
   • Elisabeta, care s-a căsătorit cu palatinul Ungariei, Ladislau de Oppeln.
   • Posibil și un fiu numit Voislav.
2. Clara, a doua soție, a fost mama următorilor:
   • Ana, căsătorită ulterior cu țarul bulgar Ioan Sracimir.
   • Anca, devenită soția țarului sârbilor, Ștefan Uroș.

Nicolae Alexandru a murit în 1364 și a fost înmormântat în biserica mănăstirii din Câmpulung. În același an, tronul a fost preluat de fiul său, Vladislav I (Vlaicu Vodă).

Surse

Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, ediția a V-a, vol. I, 2007.