Nat King Cole, muzician american

Nat King Cole (născut pe 17 martie 1919, în Montgomery, Alabama, SUA – decedat pe 15 februarie 1965, în Santa Monica, California) a fost un muzician american renumit ca unul dintre cei mai importanți și influenți pianiști și lideri de grupuri mici din perioada swing-ului. Deși a avut un impact major în cariera sa ca pianist, Cole a obținut cele mai mari succese comerciale ca vocalist, interpretând balade calde și swing ușor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nat_King_Cole#/media/Fi%C8%99ier:Nat_King_Cole_(Gottlieb_01511).jpg

Trioul Nat King Cole, cunoscut și sub numele de The King Cole Trio, a fost activ în perioada 1947, cu Irving Ashby la chitară, Johnny Miller la bas și Nat King Cole la pian. Cole a crescut la Chicago și, la vârsta de 12 ani, cânta la orgă în biserica unde tatăl său era pastor. La 17 ani, a înființat prima sa formație de jazz, Royal Dukes. După un turneu cu o trupă de revistă muzicală în 1937, s-a mutat la Los Angeles, unde a început să cânte în cluburi de jazz. Aici, a format King Cole Trio (inițial numit King Cole and His Swingsters), alături de chitaristul Oscar Moore și basistul Wesley Prince. Trio-ul s-a distins printr-un stil unic, fără toboșar, unde pianul și chitara erau adesea combinate pentru a crea sonorități asemănătoare unui singur instrument.

La sfârșitul anilor 1930 și începutul anilor 1940, grupul a lansat o serie de înregistrări instrumentale și vocale. Cele mai mari succese ale lor au venit când Cole a început să cânte și ca solist. Printre hiturile lor de succes se numără „Straighten Up and Fly Right” (1943), „Sweet Lorraine”, „It’s Only a Paper Moon”, „(I Love You) For Sentimental Reasons” și „Route 66”. În timp ce cariera sa de cântăreț a ajuns să fie mai proeminentă decât cea de pianist, Cole a rămas apreciat pentru stilul său de pian clar, sincronizat și melodios, influențând alți pianiști de jazz, precum Oscar Peterson.

În 1946, Cole a înregistrat pentru prima dată cu o orchestră completă, folosind trio-ul său ca secțiune ritmică, pentru celebra piesă de Crăciun „The Christmas Song”. În anii 1950, a lucrat aproape exclusiv ca vocalist, colaborând cu aranjatori notabili precum Nelson Riddle și Billy May. Unele dintre cele mai mari hituri ale sale din acea perioadă includ „Nature Boy”, „Mona Lisa”, „Too Young” și „Unforgettable”.

Succesul său internațional l-a consacrat ca primul afro-american care a găzduit un program de varietăți pe o rețea națională de televiziune, The Nat King Cole Show, care a debutat în 1956 la NBC. Deși a fost o realizare importantă, emisiunea a fost anulată după un sezon, în mare parte din cauza prejudecăților rasiale ale vremii, iar puțini sponsori doreau să fie asociați cu un gazdă afro-americană. În ciuda acestui fapt, Cole a continuat să aibă succes în concertele din anii 1950 și 1960 și a realizat turnee cu producții de succes, precum The Merry World of Nat King Cole (1961) și Sights and Sounds (1963).

La începutul anilor 1960, hituri precum „Ramblin’ Rose” și „Those Lazy, Hazy, Crazy Days of Summer” arătau că se îndepărta de rădăcinile sale de jazz și se concentra tot mai mult pe muzica pop mainstream. Această adaptare la stilul pop a contribuit la menținerea popularității sale până la moartea sa prematură, în 1965, din cauza unui cancer pulmonar.

Cole nu a fost doar un mare muzician, ci și un actor talentat, apărând în filme precum Istanbul (1957), China Gate (1957), Night of the Quarter Moon (1959) și Cat Ballou (1965). De asemenea, a jucat în The Nat King Cole Musical Story (1955) și a interpretat rolul legendei blues W.C. Handy în St. Louis Blues (1958).

Fiica sa, Natalie Cole, a avut o carieră de succes, iar în 1991 a lansat un duet cu tatăl ei, „Unforgettable”, o colaborare postumă realizată prin tehnologia de înregistrare digitală.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Nat-King-Cole