S-a întâmplat în 25 iulie 1857, 25.VII / 6.VIII
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 25 iulie 1857, 25.VII / 6.VIII: Întrevedere între Napoleon al III-lea şi regina Victoria, în cadrul căreia s-a ajuns la o soluţie de compromis privind Principatele Române: Marea Britanie accepta anularea alegerilor (falsificate) din Moldova, iar Franţa se mulţumea cu o unire parţială (Ţara Românească şi Moldova urmând să aibă instituţii similare) şi renunţa la proiectul privind unirea acestora sub un principe străin; pe plan diplomatic, această întrevedere a reprezentat un moment important în realizarea statului român.

Cu o zi în urmă (la 24.VII./5.VIII.1857) Franţa, Rusia, Prusia şi Regatul Sardiniei au hotărât ruperea legăturilor cu Poarta Otomană, care refuzase să anuleze alegerile pentru Adunarea ad-hoc din Moldova (din 7/19.VII.1857), falsificate de ultraconservatorul Nicolae Conachi-Vogoride, ostil unirii Moldovei cu Ţara Românească.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred_de_Dreux#/media/Fi%C8%99ier:Alfred_Dedreux_-_Portrait_%C3%A9questre_de_Napol%C3%A9on_III.jpg

Marile puteri, cu interesele lor în conflict, nu au putut  adopta o poziție clară și coerentă față de cele mai importante aspecte ale problemelor românești, poziție dictată, după caz, de beneficiile individuale și calculele lor de viitor. Totodată, n-au putut să ignore cu totul problemele ce se ridicau în Principatele Dunărene. În timp ce pentru Franța Unirea Principatelor reprezenta o cauză ridicată public la rang de misiune nobilă, pentru Austria și Turcia ea deschidea perspectiva sumbră a dezmembrării lor ca imperii, iar pentru Rusia ea ajunsese acum doar un mijloc pentru recâștigarea pozițiilor pierdute în urma războiului.

Între 1856 și 1859 problema Principatelor, în special frământările interne legate de unirea acestora, au rămas, în aceste condiții, în atenția diplomației și opiniei publice europene în general. Pentru Franța însă, problema nerezolvată a Unirii Principatelor Române s-a menținut între obiectivele politicii sale curente.Împrejurările generale, ca și cele specifice, au făcut astfel, natural, ca Franța să continue a fi puterea către care s-au îndreptat așteptările încă neîmplinite ale românilor. Franța însăși s-a angajat în sprijinirea românilor și și-a plasat încrederea în ei, urmărind finalizarea noii sale politici și triumful intereselor ei în Europa Orientală. Practic, condițiile istorice au impus cunoașterea societății românești, evaluarea energiilor și posibilităților sale din perspectiva politicii franceze condiționată de jocul intereselor europene ale Franței.

Articolul complet aici: https://jurnalspiritual.eu/s-a-intamplat-in-25-iulie-1857-25-vii-6-viii/