N. Crevedia, poet și scriitor român

N. Crevedia, pe numele său real Nicolae Ion Cârstea, s-a născut pe 24 noiembrie 1902, în Crevedia Mare, județul Giurgiu, și a decedat pe 5 noiembrie 1978. A fost un poet și scriitor român, cunoscut pentru simpatia față de Mișcarea legionară.

A lucrat ca redactor pentru publicațiile Curentul, Epoca și Mișcarea și a fost redactor principal la Calendarul și Porunca Vremii. De asemenea, a fost director al ziarului antisemit Sfarmă-Piatră (1940). Tatăl său, Nicolae Crevedia (1872-1944), era un mic țăran vânzător de făină, iar mama sa, Elena Crevedia (1882-1977), era casnică. Mai avea doi frați și o soră. Nicolae Crevedia a avut două fiice: Diana Cristev și Ioana Nechita și a fost tatăl scriitorului și politicianului Eugen Barbu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Crevedia#/media/Fi%C8%99ier:N._Crevedia.png

În ceea ce privește educația, a urmat școala primară în satul natal și a studiat la Liceul „Sf. Sava” din București, pe care l-a absolvit în 1924. După liceu, a continuat studiile la Facultatea de limbi moderne din București, Secția limbi slave, însă nu a obținut niciodată diploma de licență. A fost parte din echipa de studii sociologice condusă de Dimitrie Gusti și a lucrat o perioadă ca profesor suplinitor.

Crevedia a început să lucreze ca funcționar la Ministerul de Război între 1923 și 1924. A debutat literar în 1924, în revista Cultul eroilor, și a colaborat cu diverse publicații, printre care Azi, Gândirea, Rampa, Calendarul, Vremea, Adevărul literar și artistic, Viața literară și Bilete de papagal. În 1933, a publicat mai multe poeme în revista Gândirea, care i-au adus recunoaștere. Primul său volum de epigrame a fost publicat în 1930, iar în 1933 a debutat cu volumul de versuri Bulgări și stele, care l-a consacrat ca poet tradiționalist. De asemenea, a scris epigrame și a fost activ în domeniul slavisticii, cu un accent deosebit pe literatura balcanică. A tradus poezia bulgară și a susținut conferințe radiofonice despre cultura bulgară.

A fost ales membru al Societății Scriitorilor Români în 1934 și a primit Premiul Societății Scriitorilor Români pentru Bulgări și stele. În 1938, a fost decorat cu Meritul Cultural și Coroana României. A fost, de asemenea, membru al Sindicatului Ziariștilor și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. În literatura sa, Crevedia a folosit limbajul tradițional al satelor, fiind un scriitor naționalist.

A călătorit frecvent în Europa, iar experiențele sale din țările balcanice au inspirat articole și reportaje. A întreținut o corespondență semnificativă cu personalități literare de seamă, precum Perpessicius, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și alții, iar colaborarea sa cu revistele Luceafărul și Pogonici a fost un alt aspect important al carierei sale literare.

În iulie 2022, fiicele sale, Diana Cristev și Ioana Nechita, au lansat la Biblioteca Județeană „I. A. Bassarabescu” din Giurgiu antologia Dunărea lin-argintie…, care cuprinde o selecție din poezia bulgară tradusă de Nicolae Crevedia.

Printre operele sale se numără: Epigrame (1930), Bulgări și stele (1933), Bacalaureatul lui Puiu (1933), Dragoste cu termen redus (1934), Buruieni de dragoste (1936), Maria (1938), Dă-mi înapoi grădinile (1939), Versuri (1968), Epigramiști români de ieri și de azi (1975), Vinul sălbatic (1977) și Dunărea lin-argintie… (postum, 2022).

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0035580/Nicolae_Crevedia#bio