Myriam Marbé, compozitoare și pianistă română

Myriam Marbé (n. 9 aprilie 1931, București – d. 25 decembrie 1997, București) a fost o compozitoare și pianistă română (de origine evreiască), considerată una dintre cele mai valoroase compozitoare internaționale de muzică contemporană. A predat compoziția și contrapunctul la Universitatea Națională de Muzică din București. Ca muzicolog, a publicat numeroase articole în reviste de specialitate.

Primele experiențe muzicale ale compozitoarei au avut loc în cadrul familiei sale. Impulsul cultural s-a făcut simțit încă din primii ani, având în vedere că mama, Angela Marbé, era o pianistă remarcabilă și profesoară de pian, iar tatăl, Max Marbé, era medic cercetător la Institutul Cantacuzino. Locuința familiei Marbé, situată într-o anexă a parcului Institutului, a fost un loc propice dezvoltării intelectuale, fiind frecventată de savanți și artiști. Printre aceștia, se numără pictorul Dumitru Ghiață, istoricul și criticii de artă George Oprescu, alături de alți oameni de cultură ai vremii. Acest mediu a contribuit la formarea intelectuală și artistică a viitoarei artiste.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/130720149@N05/16931686771

Myriam Marbé își amintea cu drag de momentele din copilărie, când în casa lor se cânta muzică de cameră, iar mama cânta la pian „Dichterliebe” de Schumann, în timp ce tatăl recita versurile lui Heine.

Printre numeroasele premii obținute de-a lungul anilor, se numără Premiul II (1966) și Premiul I (1976) în cadrul Concursului Internațional de Compoziție al Asociației GEDOK-Mannheim, Premiul U.C.M.R. (în 1971, 1974, 1980, 1982), Premiul „Bernier” al Académie des Beaux-Arts din Paris (1972) și premiul Academiei Române (1977).

Myriam Marbé s-a distins și în ceea ce privește opțiunile sale politice, refuzând să adere la Partidul Comunist, un fapt ce a limitat expunerea sa pe planul muzical, în ciuda faptului că era unul dintre cei mai importanți compozitori ai vremii sale. Însă, între anii 1968 și 1972, a avut oportunitatea de a participa la cursurile de vară de la Darmstadt, un loc emblematic al avangardei muzicii europene din a doua jumătate a secolului XX.

În plan internațional, Myriam Marbé este considerată parte din elita avangardei românești a secolului XX, lăsând o amprentă semnificativă asupra muzicii anilor ’60-’80.

Compozitorul și etnomuzicologul Corneliu Dan Georgescu susține că lucrările sale se încadrează în tendința liric-contemplativă a muzicii românești, având o profunzime sonoră și reflexivă asupra unor teme fundamentale precum viața și moartea.

În ceea ce privește studiile, Myriam Marbé a oscila în primii ani între muzică și medicină, însă a ales să urmeze o carieră muzicală, fiind înscrisă la Conservatorul de Muzică din București în perioada 1944-1945. Printre mentorii săi s-au numărat Florica Musicescu, Muza Ghermani-Ciomac, Silvia Căpățână, Mihail Jora, Leon Klepper și Mihail Andricu. În perioada studiilor sale, a beneficiat de îndrumarea unor mari personalități ale muzicii românești, iar influența acestora a jucat un rol esențial în formarea sa artistică. Myriam Marbé a lucrat și cu George Breazul, Tudor Ciortea și Theodor Rogalski, care au avut un impact semnificativ asupra carierei sale.

În perioada 1954-1988, Myriam Marbé a desfășurat o activitate pedagogică deosebită, formând talente în domeniul compoziției. Printre discipolii săi s-au numărat nume de rezonanță ale muzicii contemporane, precum Violeta Dinescu, Maia Ciobanu, Mihaela Stănculescu-Vosganian și Livia Teodorescu-Ciocănea. De asemenea, a avut o influență deosebită asupra educației acestora, încurajându-i să viziteze muzee, să parcurgă albume de artă și să citească lucrări de referință din literatura română și universală.

Anul 1988 a marcat un moment de vârf în cariera sa, când a primit o bursă de creație din partea orașului Mannheim. În perioada 1953-1954, a fost redactor muzical la Studioul Cinematografic București și a publicat studii, articole și recenzii în publicațiile „Muzica”, „Contemporanul” și „Scînteia”.

Myriam Marbé a lăsat o vastă operă compusă din lucrări de muzică de cameră, simfonică, sacră, de balet, vocală, concertantă și instrumentală. De asemenea, a scris lucrări pentru operă și muzică lirică, multe dintre acestea fiind recunoscute ca fiind deosebit de inovative și pline de profunzime artistică.

Această operă vastă a fost caracterizată printr-o muzică reflexivă, ce adresa teme fundamentale ale existenței umane, precum timpul, viața și moartea.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Myriam_Marbé