1919 – Muzeul Limbii Române din Cluj

Muzeul Limbii Române a fost înființat pe 27 august 1919 la Cluj-Napoca, cu 105 ani în urmă. Astăzi cunoscut sub numele de Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”, acest centru de cercetare umanistă funcționează sub egida Academiei Române. La începuturile sale, a fost afiliat catedrei de limba română din cadrul Facultății de Litere și Filosofie din Cluj.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Institutul_de_Lingvistic%C4%83_%C8%99i_Istorie_Literar%C4%83_%E2%80%9ESextil_Pu%C8%99cariu%E2%80%9D#/media/Fi%C8%99ier:InstitutulPuscariu.JPG

Proiectul a fost inițiat de lingvistul și omul de cultură Sextil Pușcariu, care a fost și primul rector al Universității din Cluj. Muzeul Limbii Române a avut ca obiective principale „colectarea și prelucrarea științifică a materialului lexicografic al limbii române din toate epocile și din toate regiunile locuite de români; realizarea de studii și lucrări pentru unificarea limbii literare și a terminologiei tehnice în toate regiunile românești; stimularea interesului public pentru studiul și cultivarea limbii române; și formarea de filologi români.”

Sursa: https://uzpr.ro/27/08/2020/

Alte articole: https://jurnalfm.ro/elevii-romani-cinci-medalii-la-olimpiada-internationala-de-astronomie-si-astrofizica/

Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, inițial denumit Muzeul Limbii Române, a fost fondat la 1 octombrie 1919 de Sextil Pușcariu, în contextul Marii Uniri. În perioada interbelică, a devenit un institut de renume în domeniul lingvisticii, funcționând inițial în cadrul Facultății de Litere și Filosofie din Cluj. Principalele obiective ale institutului includeau colectarea și prelucrarea materialului lexicografic al limbii române, unificarea limbii literare și promovarea studiului limbii române. A avut contribuții majore în crearea Dicționarului limbii române (Dicționarul Academiei) și a Atlasului lingvistic român, lucrări esențiale pentru lexicografia și dialectologia românească.

Institutul a fost nevoit să se refugieze la Sibiu între 1940-1945 din cauza Dictatului de la Viena. După 1949, a fost reorganizat și a devenit Institutul de Lingvistică și Istorie Literară, iar după 1990 a adoptat numele fondatorului său. Institutul a continuat cercetările lexicografice și dialectologice, fiind implicat în proiecte internaționale și editând lucrări esențiale, precum noi volume ale Atlasului lingvistic român și dicționare bilingve.

În domeniul onomasticii, institutul a publicat Dicționarul toponimic al României, iar în filologie și istorie literară, a colaborat la editarea Bibliei de la Blaj și a realizat cercetări în cadrul proiectului Corpusul însemnărilor manuscrise românești din Transilvania. Institutul continuă să fie un centru important de cercetare lingvistică și literară, contribuind semnificativ la studiul și conservarea limbii române.