Mircea Nedelciu, scriitor român

Mircea Nedelciu (n. 12 noiembrie 1950, Fundulea – d. 12 iulie 1999, București) a fost un scriitor român de prim-plan, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai generației ’80 și ai postmodernismului românesc, precum și un promotor activ al minimalismului în proză.

Mircea Nedelciu a absolvit Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București, promoția 1973. Încă din perioada studenției, s-a afirmat în cenaclul „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul tinerilor scriitori care, între 1970 și 1973, au editat gazeta de perete Noii – alături de Gheorghe Crăciun, Ioan Flora, Gheorghe Iova, Sorin Preda, Ioan Lăcustă și Constantin Stan.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/feather-ink-pen-poetry-poetic-3819497

Sursa foto: https://polirom.ro/autori/1004-mircea-nedelciu

După absolvire, a avut o perioadă de slujbe diverse – profesor navetist, ghid turistic, librar la Editura Cartea Românească, loc devenit un punct de întâlnire al scriitorilor tineri –, iar mai târziu a fost funcționar la Uniunea Scriitorilor din România.

După 1990, a condus o asociație româno-franceză de difuzare editorială, implicându-se activ în inițiative culturale dedicate modernizării vieții literare din România.

În 1988 s-a îmbolnăvit de leucemie, boală cu care a luptat mai bine de un deceniu. A murit la 12 iulie 1999, la vârsta de 48 de ani, fiind înmormântat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu din București.

Mircea Nedelciu a debutat în volum în 1979, cu culegerea de proză scurtă „Aventuri într-o curte interioară”, care a impus un stil narativ nou, ironic și autoreflexiv. A continuat cu volumele de proză scurtă „Efectul de ecou controlat” (1981), „Amendament la instinctul proprietății” (1983) și „Și ieri va fi o zi” (1989).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și unul dintre fondatorii Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). A colaborat intens cu reviste literare din țară și din străinătate (Franța, Germania, Rusia, Polonia, Ungaria), fiind prezent și în numeroase antologii de proză românească contemporană, precum:

• Desant ’83 (1983, coord. Ovid S. Crohmălniceanu),
• Arhipelag – Proză scurtă contemporană (1970–1980) (1981, coord. Mircea Iorgulescu),
• Generația ’80 în proza scurtă (1998, coord. Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa).

Opera

Proză scurtă:

• Aventuri într-o curte interioară (1979)
• Efectul de ecou controlat (1981)
• Amendament la instinctul proprietății (1983)
• Și ieri va fi o zi (1989)
• Povestea poveștilor generației ’80 (1998)

Romane:

• Zmeura de câmpie (1984)
• Tratament fabulatoriu (1986)
• Femeia în roșu (1990) – scris împreună cu Adriana Babeți și Mircea Mihăieș
• Zodia scafandrului (2000) – roman neterminat, publicat postum.

Scrierile lui Mircea Nedelciu au fost traduse în maghiară, germană, franceză, sârbă, rusă și engleză, fiind incluse în antologii de proză românească publicate în străinătate.

Este prezent în antologia americană The Phantom Church and Other Stories (University of Pittsburgh Press, 1996, traducere de Sharon King și Georgiana Fârnoagă). Postum, în Franța i-a apărut volumul La Danse du coq de bruyère suivi de Problèmes d’identité (traducere de Alain Paruit, Éditions L’Esprit des Péninsules, Paris, 2000).

Premii

• Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1979, 1983, 1986, 1990)
• Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române
• Premiul ASPRO pentru proză scurtă (1998).