Mircea Neagu, compozitor, profesor și muzicolog român

Mircea Neagu (n. 10 octombrie 1928, Pietroșani, jud. Teleorman – d. 2017) a fost un compozitor, profesor și muzicolog român, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România începând cu anul 1954. A avut o carieră de peste șase decenii dedicată muzicii corale, simfonice, religioase și didactice, fiind recunoscut drept una dintre vocile importante ale creației muzicale românești contemporane.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/song-sheet-music-music-notes-7058726

Sursa foto: https://www.ucmr.org.ro/Texte/AM-2017-05.pdf

S-a născut în comuna Pietroșani, județul Vlaşca (azi în județul Teleorman), la data de 10 octombrie 1928. Între anii 1948 și 1953, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, unde a avut ca profesori pe unii dintre cei mai mari maeștri ai muzicii românești: Ioan D. Chirescu și Victor Iușceanu (teorie și solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Theodor Rogalski (orchestrație), Ion Vicol și D.D. Botez (dirijat coral), Zeno Vancea (istoria muzicii), Emilia Comișel (folclor) și Madeleine Cocorăscu (pian secundar).

După absolvirea Conservatorului, Mircea Neagu s-a dedicat activității didactice. A fost profesor de teorie și solfegiu, precum și de dirijat coral la Școala Populară de Artă din București, între 1953 și 1959. Ulterior, între 1962 și 1964, a activat ca lector la catedra de armonie a Institutului Pedagogic de 3 ani din București. Începând cu anul 1959 și până în 1991, a fost șeful Sectorului Muzical din cadrul Casei Centrale a Creației Populare din București.

Ca membru al Uniunii Compozitorilor, a desfășurat o activitate componistică vastă, caracterizată printr-o melodicitate naturală și sensibilitate profundă, puternic inspirată din folclorul românesc. A compus peste 200 de lucrări, dintre care se remarcă: 29 de lucrări corale lirice, 16 madrigale, 22 de creații corale ample (poeme, balade, suite), 32 de lucrări pentru voci egale (feminine și bărbătești), 22 de cântece pentru copii și școlari, 48 de lucrări religioase, 20 de colinde, 6 cântece ostășești, 7 cântece lirice pentru voce și pian, și 28 de cântece patriotice. De asemenea, a compus 3 lucrări vocal-simfonice.

Printre creațiile sale de referință se numără poemul „Horia”, pentru cor mixt, recitator și orchestră, pe versuri de Aron Cotruș, prezentat în primă audiție de corul Camerata Felix din Oradea și ulterior interpretat de Filarmonica „Transilvania” din Cluj-Napoca, sub bagheta dirijorului Emil Simon. Alte lucrări remarcabile includ „Poemul Iarna”, pe versuri de Vasile Alecsandri, interpretat de Corul Radio și de Corul Filarmonicii „George Enescu”; „Patria”, pe versuri de Nichifor Crainic; „La Sarmisegetuza-n munți”, pe versuri de Liviu Cernaianu; sau „Măgura”, pe versuri de Nicolae Peneș.

În creația corală cu tematică istorică a compus lucrări precum „Mândra noastră Bucovină”, „Dacia Felix”, „Vatra Daciei străbune”, „Oda ostașilor români” sau „Miorița”, o baladă pentru cor bărbătesc pe versuri populare, interpretată de corul Doina al Armatei și de corala „Sabin Drăgoi” din Timișoara.

Muzica religioasă a ocupat un loc special în opera sa. Lucrarea „Liturghia Ortodoxă”, formată din 36 de părți, a fost dedicată Corului „Nicolae Lungu” al Patriarhiei Române și a fost distinsă cu Premiul Uniunii Compozitorilor în 2008. De asemenea, compoziția „Rugăciune”, pe versuri de Mihai Eminescu, pentru cor mixt și soliste (sopran și alto), a fost interpretată în primă audiție de Corul Academic al Filarmonicii „Moldova” din Iași.

În sfera muzicii instrumentale, a creat lucrări precum „Balada pentru violoncel și pian” (1955) și „Elegie pentru violoncel solo” (1990). Pentru coruri de copii a scris numeroase piese, printre care și povestea muzicală „Pățaniile fraților Chiț-Chiț”, pe versuri de Tudor Mușatescu.

Lucrările sale au fost recunoscute pe plan național prin acordarea a nu mai puțin de 31 de premii la concursuri naționale între 1951 și 1989. Printre acestea se numără Premiul UCMR în 1965 pentru „Românie, țara mea de dor”, în 1974 pentru suita corală „Din Bihor”, pe versuri populare, și în 1984 pentru poemul dramatic „Horia”. În 2008, UCMR i-a acordat din nou un premiu pentru lucrarea „Liturghia Ortodoxă”.

În semn de recunoaștere oficială, a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a (1964), Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967), clasa a II-a (1968), precum și cu Medalia Meritul Cultural clasa I (1968).

Opera sa a fost publicată în trei volume personale apărute în anii 1958, 1980 și 2007, cuprinzând atât lucrările sale laice, cât și pe cele religioase.