Mihail Sabin, poet, dramaturg și publicist român

Mihail Sabin, (născut Mișu Sachter / Schechter; 25 august 1935, Cernăuți – 10 septembrie 1975, Bacău), a fost un poet, dramaturg și publicist, Mihail Sabin s-a născut la Cernăuți într-o familie de funcționari. A absolvit în 1953 Școala Medie Tehnică Mecanică din Giurgiu, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București, secția germană (1957). A fost profesor la Liceul de Băieți din Bacău (1957–1962), metodist la Casa Regională a Creației Populare, redactor la revista „Ateneu” (1964–1974) și, în ultimul an al vieții, director adjunct al Teatrului Dramatic „Bacovia”.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/feather-ink-pen-poetry-poetic-3819497

Debutul literar are loc în 1961, iar cel editorial în 1968 cu volumul „Întreținerea focului”, urmat de „Îngerul și măscăriciul” (1970), „Arena cu paiațe” (1972) și „Pasărea medievală” (1973). Poezia lui se distinge printr-un intelectualism sobru, o lirică reflexivă și tensionată, cu accente melancolice și ironice, dar și printr-o atitudine polemică, uneori patetică. Influențele bacoviene sunt vizibile, însă filtrate printr-o viziune personală, contemplativă și vizionară.

Criticii au remarcat capacitatea poetului de a îmbina luciditatea cu emoția controlată, precum și fascinația pentru universul cărții și pentru marile figuri culturale – de la Bacovia la Beethoven. În poezia sa, lumea apare adesea ca un teatru grotesc, populat de personaje mitologice, istorice sau literare, plasate într-un discurs simbolic și rafinat.

Moartea îl surprinde la numai 40 de ani, la Bacău. Ultimele sale versuri, scrise cu câteva ore înainte de sfârșit, exprimă o împăcare lucidă cu destinul și cu inevitabilul trecerii: „Știu că la capătul lumii se află iertare… dar mai știu că nu-i nimic de făcut cu oasele mele, cu inima mea…”