1845 – Publicarea Letopisețelor Țării Moldovei

În anul 1845, la Iași, Mihail Kogălniceanu a inițiat publicarea Letopisețelor Țării Moldovei, o lucrare monumentală editată în trei volume, însoțite de prefață, studii și observații asupra manuscriselor valorificate. Lucrarea a fost tipărită între anii 1845 și 1852 și reunește scrierile celor mai importanți cronicari moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce, la care, în edițiile ulterioare, Kogălniceanu a adăugat și cronici muntene.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Letopisețul_Țării_Moldovei#/media/Fișier:Letopiset_grigore_ureche.jpg

Printre textele esențiale incluse se numără și Letopisețul Țării Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viața domnilor careia scrie de la Dragoș Vodă până la Aron Vodă, redactat de Grigore Ureche între anii 1642–1647. Acest letopiseț descrie evenimentele istorice din Moldova între domnia lui Dragoș I (1359) și cea a lui Aron Vodă (1594), acoperind o perioadă de 235 de ani. Este considerat un document de o valoare istorică deosebită.

Un fragment celebru din această cronică este portretul voievodului Ștefan cel Mare, redat astfel:

„Fost-au acest Ștefan Vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéțe omorâea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu să îndărăpteze, și pentru aceia, raru războiu de nu biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor.”

Sursele consultate de Grigore Ureche pentru elaborarea letopisețului au inclus: Cronica lui Ștefan cel Mare, scrierile cronicarilor Macarie, Eftimie și Azarie, Letopisețul moldovenesc al lui Eustratie Logofătul, Cronica Poloniei a lui Marcin Bielski, Cosmografia lui Gerardus Mercator, precum și lucrări bizantine, cum ar fi Cronica lui Constantin Manasses. Acestea au stat la baza unei opere istorice și literare remarcabile, care a contribuit la fundamentarea istoriografiei românești.