Mihail Kogălniceanu, om politic, avocat, istoric și publicist român

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iași, Moldova – d. 1 iulie 1891, Paris, Franța) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova. El a devenit cel de-al treilea prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Mai târziu, a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I și a fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. Kogălniceanu a fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale, situându-se pe curentul moderat al liberalismului. Și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și publicând mai multe opere împreună cu Vasile Alecsandri și Ion Ghica.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%83lniceanu#/media/Fi%C8%99ier:Mihail_Kog%C4%83lniceanu.jpg

A contribuit semnificativ la Unirea Principatelor Române în 1859, fiind un colaborator apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A deținut funcția de prim-ministru al României în două mandate (1863-1865 și 1877-1878), perioade marcate de reforme importante, precum secularizarea averilor mănăstirești și introducerea Codului Civil. A jucat un rol crucial în obținerea independenței României de la Imperiul Otoman în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878.

Pe lângă cariera sa politică de succes, Kogălniceanu a fost un pasionat al culturii și istoriei. A fondat revista „Dacia Literară”, o publicație importantă care a contribuit la afirmarea curentului pașoptist. A scris numeroase opere istorice, printre care „Istoria românilor sub Mihail Sturdza” și „Istoria românilor din Dacia Traiană”. A fost un fervent promotor al culturii naționale și a contribuit la înființarea Academiei Române, fiind ales președinte al acesteia în 1878.

Mihail Kogălniceanu s-a stins din viață în 1891, la Paris, lăsând în urmă o moștenire bogată și o personalitate complexă. A fost un om vizionar, un patriot înflăcărat și un lider curajos care a luptat pentru emanciparea națională și progresul României. A marcat profund istoria țării și a contribuit la definirea identității naționale.