Mihail Gușuleac, botanist român

Mihail Gușuleac, (n. 12 octombrie 1887, Lucavăț, Ducatul Bucovinei – d. 11 septembrie 1960, București), a fost un botanist român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, cercetător remarcabil în morfologia plantelor și clasificarea fructelor.

Mihail Gușuleac s-a născut în satul Lucavăț, în apropiere de Cernăuți, în fosta Bucovină austriacă. A urmat liceul la Cernăuți între 1899–1907, apoi a studiat științele naturale la Universitatea din Cernăuți (1907–1911).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Gușuleac#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy_of_Sciences.jpg

Și-a completat studiile în străinătate, specializându-se în:

• biologie marină la stațiunea zoologică din Trieste
• morfologie sistematică și fitogeografie la universitățile din Viena, Praga și Halle

În 1926, a obținut doctoratul la Praga, cu o teză despre structura stomatelor la familia Bromeliaceae.

Activitate didactică

• Profesor de liceu în Câmpulung Moldovenesc, Praga și Suceava (1912–1919)
• Profesor de botanică la Universitatea din Cernăuți (1921–1939), unde a fost și decan al Facultății de Științe (1928–1930)
• Director al Institutului și Grădinii Botanice din Cernăuți
• Inspector științific pentru regiunile Bucovina și Basarabia
• Din 1939 până în 1951, profesor la Universitatea din București.

Recunoaștere academică

• Membru titular al Academiei de Științe din România din 1935
• Membru corespondent al Academiei Române din 1937
• Epurat din Academia Română în 1948, odată cu instaurarea regimului comunist.

Contribuții științifice

• A studiat principiile fundamentale ale clasificării plantelor și problemele legate de fitogeneză
• A creat un sistem nou de clasificare morfogenetică a fructelor
• A introdus metode complexe de cercetare în morfologie, anatomie, sistematică și genetică experimentală.

A publicat în reviste de specialitate precum:
Glasul Bucovinei, Buletinul Facultății de Științe din Cernăuți, Natura, Revue de Biologie de l’Acad. R.P.R., Studii și cercetări de biologie vegetală etc.

A descris două genuri noi din familia Boraginaceae, numite în onoarea unor naturaliști români:

• Procopiania
• Hormuzakia.

La recomandarea sa, au fost declarate rezervații naturale:

• Pajiștile de la Ponoare
• Lunca Todirescu
• Pădurea seculară Slătioara.

Alte realizări

• A redactat monografii științifice despre diverși savanți români
• A publicat, în 1948, un curs universitar despre talofite
• A fost decorat cu Ordinul Coroana României

• Autorul unor contribuții originale în domeniul botanicii românești
• A influențat generații de biologi și botaniști
• Abrevierea standard „Gușul.” este utilizată în nomenclatura botanică internațională pentru a indica autorul denumirii unei plante.