Mihail Cruceanu, poet român și profesor universitar

Mihail Cruceanu (n. 13 decembrie 1887, Iași, România – d. 7 iulie 1988, București, România) a fost un poet român, comunist și profesor universitar. A fost fiul farmacistului Mihai Cruceanu și al Ecaterinei Petrovna. După ce a obținut licențele în litere și drept, a profesat ca avocat și profesor la nivel secundar.

În 1905, poetul a intrat în cercul literar al lui Alexandru Macedonski, căruia i-a adus ulterior omagii prin dedicații, cum este cea din „Insula” (1912). S-a alăturat mișcării simboliste, colaborând cu revista Viața Nouă și apărând viziunea acestui grup literar. A lăsat mărturii valoroase despre simbolism, inclusiv în Jurnalul literar (1939), și a realizat o anchetă despre poezia modernă, publicată în Rampa (1912), un document de referință al epocii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Cruceanu#/media/Fi%C8%99ier:Mihail_Cruceanu.jpg

După 1916, Mihail Cruceanu s-a apropiat de mișcarea muncitorească și a devenit membru al Partidului Comunist Român încă de la înființare. Poetul a traversat perioade de arestări și detenție ca ilegalist. După 23 august 1944, a fost ales în toate legislaturile deputat în Marea Adunare Națională, îndeplinind diverse misiuni importante.

Opera poetică

• Spre cetatea zorilor (Târgoviște, 1912)
• Altare nouă (București, 1915)
• Fericirea celorlalți (Craiova, 1920)
• Lauda vieții (București, 1945)
• Poezii alese (cu prefață semnată de autor, București, E.S.P.L.A., 1957)
• Versuri (București, Editura Tineretului, 1967)

Colaborări

Mihail Cruceanu a colaborat cu numeroase publicații literare și politice, printre care:

• Revista literară (1904)
• Românul literar (1906-1907)
• Viața nouă (1906)
• Rampa (1912)
• Flacăra (1915-1916, 1922-1923)

Activitatea sa vastă, atât literară, cât și politică, face din Mihail Cruceanu o figură marcantă a epocii sale.

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0035285/index.html#bio