Mihai Max Eisikovits, compozitor, muzicolog, profesor evreu din Transilvania

Mihai Max Eisikovits (în maghiară Mihály Miksa Eisikovits), (n.: 8 octombrie 1908, Blaj, Austro-Ungaria – d.: 13 ianuarie 1983, Cluj-Napoca, România), a fost un compozitor, muzicolog, profesor evreu din Transilvania, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul folclorului idiș din România și pentru contribuțiile sale la muzicologia și educația muzicală din țară.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/music-notes-musical-note-melody-3904317

Sursa foto: https://baabel.ro/2013/07/mihai-eisikovits-amintiri-despre-max-eisikovits

Max Eisikovits a studiat muzica la Conservatorul din Cluj (1928-1933), avându-i ca profesori pe Marțian Negrea (armonie, contrapunct, compoziție), Gheorghe Ciolac (pian), Augustin Bena (dirijat coral) și George Simonis (istoria muzicii). În paralel, a urmat și Facultatea de Drept din Cluj, unde a obținut doctoratul în 1933, dar nu a practicat niciodată dreptul.

În perioada 1948-1949, a fost director al Operei Maghiare de Stat din Cluj. Înainte de 1948, a fost profesor la Liceul Israelit din Timișoara, până la desființarea acestuia. Aici, l-a avut ca elev pe viitorul compozitor György Kurtág. După ce a fost îndepărtat de la conducerea Operei Maghiare din Cluj, Eisikovits a revenit la Conservatorul din Cluj, unde a predat armonie și contrapunct. Printre elevii săi s-au numărat viitorii profesori Ferdinand Weiss și Dan Voiculescu.

În 1957, Max Eisikovits a primit Premiul de Stat al Republicii Populare Române, iar în 1977 a fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Scrieri

• Polifonia vocală a Renașterii. Stilul palestrinian (Editura Muzicală, București, 1966)
• Polifonia barocului (Editura Muzicală, București, 1980)
• Moshe Carmilly-Weinberger, Songs of the Martyrs. Hassidic Melodies of Maramures (Sepher-Hermon Press, New York, 1980)
• Unele elemente și aspecte moderne anticipate în creația lui Gesualdo di Venosa, în Lucrări muzicologice, supliment nr. 3, Cluj-Napoca, 1956
• Elemente ale limbajului muzical baehian în lumina muzicii din prima parte a secolului XX, în Lucrări muzicologice, Cluj-Napoca, nr. 2, 1966
• Contribuții la studiul tratării disonanței în creația lui J.S. Bach, în Lucrări muzicologice nr. 4, Cluj-Napoca, 1968
• Polifonia barocului, vol. I (Cluj-Napoca, litografia Conservatorului, 1969; idem București, 1973)
• Contribuții la geneza unor elemente de stil ale creației lui Béla Bartók, în Muzica, nr. 9, București, 1975
• Introducere în polifonia vocală a secolului XX, București, 1976.