Mihai Codreanu, poet, dramaturg, avocat și traducător român

Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iași, România – d. 23 octombrie 1957, Iași, România) a fost un poet, dramaturg, avocat și traducător român, membru corespondent al Academiei Române (1942). Este considerat cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc.

This file is licensed under the Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported license.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ia%C5%9Fi_,Memorial_House%E2%80%9EMihai_Codreanu%E2%80%9C_%28Sonnet_Villa%291.1.jpg

Mihai Codreanu s-a născut în Iași, fiind fiul magistratului Mihail Costache Codreanu și al Nataliei Codreanu. Tatăl său, originar din Târgu Ocna, a fost judecător și profesor de latină la Colegiul Național, dar a murit când Mihai avea doar 1 an și 7 luni. Mama sa, Natalia Codreanu (1843-1916), a fost fiica preotului Dimitrie Mânzariu, care și-a schimbat numele în Mârzescu, și sora politicianului Gheorghe Mârzescu. Mihai Codreanu a urmat cursurile liceale la Iași, Bacău și București, manifestând un interes timpuriu pentru literatură. Pentru a-și susține familia financiar după moartea tatălui său, Mihai Codreanu a dat lecții de limba română și a lucrat ca corector la ziarul „Evenimentul”. Deși inițial își dorea să devină actor, vederea sa a început să se deterioreze după vârsta de 30 de ani, ceea ce l-a determinat să renunțe la acest vis. În ciuda problemelor de vedere, a continuat să scrie sonete, dictându-le prietenilor apropiați. A murit în 1957, în Iași, la vârsta de 81 de ani, în vila sa (Vila Sonet) de pe Strada Rece.

Mihai Codreanu a urmat cursurile Facultății de Drept și pe cele ale Facultății de Filosofie din orașul natal. De asemenea, s-a înscris la Academia de Artă Dramatică, avându-l profesor pe actorul State Dragomir. A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923), profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași și director al revistei „Însemnări ieșene”.

Mihai Codreanu a debutat în lumea literară în revista bucureșteană „Lumea ilustrată” (1891), cu poeziile „Sonet” și „Glossă”.

Opera

• „Diafane” (1901), sonete
• „Din când în când” (1903)
• „Statui” (1914), sonete (99 sonete)
• „Cântecul deșertăciunii” (1921), sonete și poezii
• „Turnul din fildeș” (1929), sonete
• „Statui. Sonete și evadări din sonet” (1939)

Premii și distincții

• Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române
• Membru corespondent al Academiei Române
• Cavaler al Academiei Franceze
• Marele Premiu Național de Poezie (1925).

Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ia%C5%9Fi_,Memorial_House%E2%80%9EMihai_Codreanu%E2%80%9C_%28Sonnet_Villa%291.1.jpg