Mihai Botez – pionier al judo-ului românesc și gimnast de excepție

Mihai Botez s-a născut la 31 mai 1922, în Oradea, și a trecut la cele veșnice pe 8 decembrie 2011, în Arad. A fost un remarcabil gimnast și judoka român, participant la Jocurile Olimpice de vară din 1952 de la Helsinki, și este considerat părintele fondator al jujitsu-ului în România.

Sursa foto: https://pixabay.com/vectors/karate-judo-belt-orange-brown-297880/

A făcut cunoștință cu artele marțiale în lagărul american de la Chalon, lângă Paris, unde a învățat judo de la ofițeri japonezi, italieni și germani. Datorită abilităților sale fizice și capacității rapide de învățare, a fost remarcat și acceptat ca discipol de acești maeștri, care îl numeau cu afecțiune „Micael”.

Între 1948 și 1952, Mihai Botez a fost campion național absolut la gimnastică și membru al lotului național până în 1961. A reprezentat România la Olimpiada din Helsinki (1952) și s-a clasat în top 10 la săritura în lungime în cadrul Campionatului Mondial de la Roma din 1954.

În 1956 a pus bazele primei secții oficiale de judo din România, la Clubul Sportiv „Vagonul” din Arad. La înființarea Federației Române de Judo, în 1968, a fost desemnat președinte al Comisiei pentru acordarea centurilor negre. În 1974, a devenit primul român care a obținut titlul de antrenor emerit în judo.

Cunoscut cu afecțiune drept „Mișa baci”, Mihai Botez deținea centura neagră 9 Dan la judo și 8 Dan la jiu-jitsu. În semn de recunoaștere a meritelor sale, în 2004 a fost declarat Cetățean de Onoare al Municipiului Arad.

Chiar și la vârste înaintate, a continuat să concureze, obținând patru medalii de aur și una de argint la competițiile pentru veterani. În 2008, la 86 de ani, a devenit cel mai vârstnic campion mondial din lume, într-o competiție desfășurată în Belgia.

Mihai Botez s-a stins din viață la vârsta de 89 de ani, lăsând în urmă un impresionant model de dăruire, performanță și pasiune pentru sport.