Matei Vlădescu, general și politician român

Matei Vlădescu (n. 2 februarie 1835, Târgoviște, Țara Românească – d. 23 ianuarie 1901, București, România) a fost un general și politician român, erou al Războiului de Independență și ministru al Apărării Naționale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Vl%C4%83descu#/media/Fi%C8%99ier:Matei_Vladescu.jpg

Matei Vlădescu s-a născut pe 21 februarie 1835, în apropierea ruinelelor Curții Domnești din Târgoviște, într-o familie nobilă, fiu al serdarului Mihalache Vlădescu (1800-1868) și al Elenei Brătescu. A absolvit Școala Militară din București în 1854.
A lucrat alături de reprezentanții Statului Major alustriac la realizarea primelor hărți militare ale României. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a fost numit atașat militar la misiunea franceză, care s-a ocupat cu redactarea reglementărilor tactice și administrative pentru armata română.

În plan politic, a desfășurat o activitate semnificativă, devenind senator.
În timpul Războiului de Independență din 1877, Matei Vlădescu a comandat trupe românești la Vidin și Plevna, în calitate de colonel. În 1883, a fost avansat la gradul de General de Brigadă.

Între 5 noiembrie 1889 și 15 februarie 1891, a ocupat funcția de Ministru al Războiului. Ulterior, în 1892, a fost numit Șef al Statului Major Regal și Mareșal al Palatului Regal, funcție pe care a deținut-o până la trecerea în rezervă în 1899. În 1893, a fost promovat la gradul de General de Divizie.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Vl%C4%83descu