Matei Basarab – Domn al Țării Românești (1580 – 25 aprilie 1654)

Matei Basarab, născut în 1580 în Brâncoveni, a fost domnul Țării Românești între 7/17 septembrie 1632 și 9/19 aprilie 1654, cunoscut pentru eforturile sale de a menține stabilitatea și reformele din domeniul militar și cultural. În timpul domniei sale, a avut o relație tensionată cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, care încerca să-l detroneze prin intrigi la Poarta Otomană și atacuri militare. Lupu a reușit chiar să obțină mazilirea lui Matei Basarab pe 2/12 noiembrie 1639, însă Basarab a reușit să-și recâștige tronul, respingând ulterior un atac al lui Lupu la Ojogeni, pe Prahova, în decembrie 1639.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Matei_basarab.png

Fiul dregătorului Danciu și al Stancăi, Matei a ocupat funcții importante la curtea domnească, printre care cea de postelnic, paharnic și mare agă. Sprijinit de pașa Abaza Mehmed, Basarab a fost numit domn al Țării Românești cu acordul boierilor și după o victorie asupra rivalului Radu Iliaș la Plumbuita-Obilești în octombrie 1632. În urma negocierilor, a fost confirmat domn de sultanul otoman, plătind un tribut ridicat.

Matei Basarab a impus măsuri fiscale stricte, majorând taxele pentru țărani și restricționându-le mobilitatea. În sfera militară, a întărit armata prin formarea unor unități de dorobanți și pedestrași echipate cu arme de foc, sub o organizare militară structurată. Pe plan economic, a repus în funcțiune minele de la Baia de Aramă și Baia de Fier și a sprijinit producția de hârtie și sticlă. A publicat „Pravila mică” (1640) și „Îndreptarea legii” (1652), coduri de legi care se aliniau cu normele europene ale timpului.

Matei Basarab a sprijinit ortodoxia și a devenit un ctitor remarcabil, construind și restaurând numeroase biserici și mănăstiri, atât în Țara Românească, cât și în Transilvania, Moldova și pe Muntele Athos. Printre construcțiile sale se numără mănăstirile Arnota, Strehaia, Sadova și bisericile Sf. Împărați și Sf. Nicolae Andronești din Târgoviște.

Spre finalul domniei, s-a confruntat cu o răscoală a seimenilor, nemulțumiți de întârzierea plății soldelor. După moartea sa, în 1654, a fost înmormântat la Biserica Domnească din Târgoviște alături de soția sa, Doamna Elena, iar ulterior trupurile lor au fost mutate la mănăstirea Arnota.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Matei_Basarab