Matei Alexandrescu (n. 30 aprilie 1906, Târgoviște – d. 5 noiembrie 1979), poet, prozator și cronicar literar

Poetul Matei Alexandrescu s-a născut la Târgoviște, județul Dâmbovița pe 30 aprilie 1906 și a murit la București pe 5 noiembrie 1979.
Matei Alexandrescu a făcut studii la Câmpulung și la Liceul Enăchiță Văcărescu din Târgoviște. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1931).
A lucrat ca redactor la revista Propilee literare (1931-1942); a fost secretar de redacție al ziarului Seara (1942-1946). A deținut funcții administrative la Ministerul de Interne, la Ministerul Propagandei, la Parlament și la Cooperative Dealul Spirii până în anul 1966.
Sursa: Dicționarul scriitorilor români. – București : Editura Fundației Culturale Române, 1995 (Vol. 1: Literele A-C)

În publicistică a debutat la „Universul Literar”, cu poezie (1926) al cărui colaborator statornic este până în 1946. A publicat la „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Pagini basarabene”, „Azi”, „Facla”, „Pagini literare”, „Seara”, „Fapta”, „Propilee literare”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” „Sfarmă-Piatră” sau în publicațiile târgoviștene: „Lumea nouă”, „Vremea nouă”, „Avântul Dâmboviței”.

Colaborează la „Litere”, între 1933-1935, simțindu-se apropiat ideilor lui Vladimir Streinu și Barbu Cioculescu. În 1936 va scoate revista „Îndreptar”. Critica sa este apropiată ideilor estetice ale lui Mihail Dragomiescu, de sorginte antilovinesciană. După 1967 apare în „Luceafărul”, „Steaua”, „Tomis”, „Argeș”, „Orizont”, „Dâmbovița”. Demersul său poetic începe cu poemele din volumul „În insula unde-nfloreau coralii”, apărut la Târgoviște în 1931 și continuă cu „Leagăn de îngeri” (București, 1942).

În 1944 se îngrijește de apariția antologiei „Ardealul cântat de poeți” pe care o prefațează. După 1967, îi apare volumul de sonete „Donna Sixtina” (1970), cel de versuri „Catarg” (1973), „Confesiuni literare” (1971). Sunt interviuri sau dialoguri pe care le-a avut cu nume rezonante ale literelor românești: Camil Petrescu, Ion Vinea, Mihail Sebastian, Gib Mihăescu, Ilarie Voronca, N. D. Cocea, Mihail Dragomirescu, G. M. Vlădescu, Tudor Arghezi, Perpessiciuss, Șerban Cioculescu, Iorgu Iordan, Mircea Horia Simionescu, ele fiind făcute în perioade diverse de timp (din 1933 și până în 1970). Prin ele, urmărea de fapt o temă predilectă, aceea a corespondenței dintre personajele operei și existența reală a autorilor, cât din aceasta au putut fi transpuse artistic. Crezul său și-l exprimă clar: „Îmi plac vorbele să umble în picioare ca niște animale vii, de sine stătătoare, dezlipite de pământ. Nu-mi place stilul bălăcit și fără relief”.

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0035376/Matei_Alexandrescu#bio

Sursa foto: https://www.okazii.ro/leagan-de-ingeri-interbelica-bpt-1525-desene-mac-constantine-a182502317