Masaccio, pictor italian

Tommaso di Ser Giovanni di Simone Cassai numit Masaccio (născut pe 21 decembrie 1401 în Castel San Giovanni, astăzi San Giovanni Valdarno, lângă Florența, Italia – decedat în toamna anului 1428, Roma) a fost un important pictor florentin al Renașterii timpurii, ale cărui fresce din Capela Brancacci, din Biserica Santa Maria del Carmine din Florența (aproximativ 1427), au avut un impact durabil asupra artei Renașterii. În doar șase ani de activitate, Masaccio a revoluționat pictura florentină și a contribuit la fundamentele conceptuale și stilistice ale picturii occidentale. Puțini artiști au avut o influență atât de mare în atât de puțin timp.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Masaccio#/media/Fi%C8%99ier:Masaccio_Self_Portrait.jpg
Tommaso di Giovanni di Simone Guidi s-a născut în San Giovanni Valdarno, într-o familie modestă. Tatăl său, Ser Giovanni di Mone Cassai, era notar, iar mama sa, Monna Iacopa, provenea dintr-o familie de hangiu. Fratele său, Giovanni, cunoscut sub numele de lo Scheggia („Splinter”), a fost și el artist, deși nu a avut un impact semnificativ în istoria artei. Conform biografului Giorgio Vasari, Masaccio a primit porecla „Masaccio” (tradusă aproximativ ca „Tom mare” sau „Tom neîndemânatic”) datorită comportamentului său nepăsător față de treburile lumești și de aspectul personal.

În perioada Renașterii, arta era adesea o activitate de familie, transmisă din tată în fiu. Masaccio și fratele său au devenit pictori, deși strămoșii lor nu erau artiști. Bunicul său patern producea cufere pictate, ceea ce poate fi o posibilă legătură cu dezvoltarea sa artistică.

Una dintre marile incertitudini legate de Masaccio este ucenicia sa. Tinerii artiști învățau prin ucenicie, copind stilurile maeștrilor lor. Nu se știe însă cu exactitate cine a fost maestrul care l-a instruit pe Masaccio, iar acest detaliu rămâne un mister important pentru înțelegerea formării sale artistice.
Prima lucrare cunoscută a lui Masaccio este un triptic din 1422, realizat pentru Biserica San Giovenale din Cascia. Această lucrare arată deja un stil puternic influențat de Giotto și Andrea Orcagna, cu forme robuste și directe, spre deosebire de eleganța lirică a altor artiști contemporani.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Masaccio#/media/Fi%C8%99ier:Masolino_008.jpg

În 1426, Masaccio a primit o comandă importantă pentru un altar la Biserica Santa Maria del Carmine din Pisa. Din păcate, această lucrare a fost demontată în secolul al XVIII-lea, dar părți din ea au fost redescoperite și expuse în muzee. Altarul din Pisa arăta deja în mod clar înclinația lui Masaccio spre realism, cu personaje puternice, cu o adâncire a volumului și contrast între lumină și umbră.
După lucrarea din Pisa, Masaccio a început să lucreze la capodopera sa, frescele din Capela Brancacci (aproximativ 1427), un proiect început de Masolino. Aceste fresce, inclusiv scene din viața Sfântului Petru, au avut un impact major asupra evoluției artei renascentiste. Masaccio a fost responsabil pentru secțiuni importante ale capelei, cum ar fi „Expulzarea lui Adam și Eva” și „Banii Tributului”. Aceste lucrări sunt remarcabile prin stilul lor puternic, cu figuri voluminoase și expresive, care transmit o adâncă emoție și realitate.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Masaccio#/media/Fi%C8%99ier:Masaccio_001.jpg

Fresca „Banii Tributului” este considerată una dintre cele mai faimoase lucrări ale Renașterii, având un stil realist și o compoziție clară, cu o iluminare consistentă și o profundă înțelegere a perspectivei.
Un alt exemplu important al inovației lui Masaccio este fresca „Trinitatea” din Biserica Santa Maria Novella (1427), în care a folosit pentru prima dată perspectiva într-un punct de fugă, o tehnică care va deveni un pilon al picturii occidentale. Aceasta a fost probabil ultima sa lucrare în Florența și reflectă viziunea rațională și umanistă caracteristică acelei perioade.
Deși Masaccio a avut o carieră scurtă, influența sa a fost enormă. După moartea sa, lucrările sale au fost studiate și apreciate de următoarele generații de artiști, cum ar fi Filippo Lippi, Fra Angelico, Piero della Francesca și, cel mai important, de Michelangelo și Rafael. Picturile sale au consolidat realismul și umanismul în artă și au inspirat dezvoltarea perspectivei și a tratamentului luminii și spațiului în pictura occidentală.