Mărturiile credincioșilor care au simțit minunile Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, adunate într-o carte

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și-a propus redactarea unei noi lucrări, în care să fie consemnate minunile săvârşite de Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava în ultimii ani. De aceea, credincioșii sunt rugați să consemneze în scris ce minuni au simţit personal că au fost săvârşite, cum au fost ajutaţi în momentele grele ale existenţei lor sau ce reuşite au avut în urma rugăciunilor făcute la moaştele Sfântului Ioan cel Nou. Toate aceste consemnări vor fi introduse în cutia special amenajată lângă racla de la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” – Catedrala Arhiepiscopală a Sucevei şi Rădăuţilor. Consemnările primite de la credincioşi vor fi apoi tipărite în lucrarea „Minunile Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava”.

Într-un comunicat de presă publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților se spune că: „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, născut în jurul anului 1300 în Cetatea Trapezunt, a suferit moarte de martir, pentru că nu a vrut să se lepede de dreapta credinţă, în jurul anului 1330, în Cetatea Albă din sudul Basarabiei. Minunile săvârşite imediat după martiriul său l-au determinat pe domnul Alexandru cel Bun al Moldovei să aducă sfintele lui moaşte la Suceava, la începutul domniei sale. Vestea minunilor pe care moaştele Sfântului Ioan cel Nou le-au înfăptuit în decursul timpului au străbătut întreaga lume ortodoxă. Tradiţia istorică şi mărturiile consemnate în cărţile ce s-au scris despre viaţa şi mucenicia Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava surprind noianul binefacerilor primite de creştinii care i-au cerut ajutorul. Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este o permanenţă spirituală în viaţa noastră, fiindcă pe cei osteniţi îi odihneşte, pe cei slabi îi întăreşte, pe cei întristaţi îi mângâie, pe cei căzuţi îi ridică, dându-le curaj şi încredere. Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, patronul şi ocrotitorul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, este prezent în mijlocul nostru prin sfintele sale moaşte, aducându-ne pace, bună voire şi mângâiere, întărindu-ne în credinţă şi chemându-ne la fapte bune, pornite din dragoste şi din recunoştinţă”.