Martin Heinrich Klaproth, chimist german

Martin Heinrich Klaproth (1 decembrie 1743, Wernigerode – 1 ianuarie 1817, Berlin) a fost un chimist german renumit, cunoscut pentru descoperirea elementelor uraniu (1789), zirconiu (1789) și ceriu (1803). Deși nu a reușit să le izoleze în stare metalică pură, a demonstrat caracterul distinct al acestor elemente.

După o lungă carieră ca farmacist, Klaproth și-a aprofundat studiile de chimie, obținând în 1782 un post de evaluator farmaceutic la o școală de medicină din Berlin. Ulterior, a început să predea chimia la diverse instituții militare și civile, devenind profesor la Universitatea din Berlin în 1810, la scurt timp după înființarea acesteia.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Heinrich_Klaproth#/media/Fi%C8%99ier:Martin_Heinrich_Klaproth.jpg

Considerat unul dintre cei mai importanți chimiști germani ai epocii sale, Klaproth a avut o contribuție semnificativă la sistematizarea chimiei analitice și mineralogiei. A fost un adept al teoriilor antiflogistice ale lui Antoine Lavoisier și a redescoperit titanul în 1795, căruia i-a atribuit numele. De asemenea, a studiat compoziția unor substanțe precum compușii de telur, stronțiu, beriliu și crom.

Klaproth a publicat peste 200 de lucrări științifice, un dicționar chimic în cinci volume împreună cu F.B. Wolff (1807–1810) și un supliment în patru volume (1815–1819). Exactitatea și meticulozitatea muncii sale au avut un impact de durată asupra dezvoltării chimiei moderne.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Martin-Heinrich-Klaproth