Marlene Dietrich, actriță și cântăreață germană

Marlene Dietrich (n. 27 decembrie 1901, Schöneberg, Berlin, Germania – d. 6 mai 1992, Paris, Franța) a fost o actriță de film germano-americană, cunoscută pentru frumusețea sa distinctă, vocea unică și aura de rafinament. A devenit una dintre cele mai strălucitoare vedete ale cinematografiei mondiale.

Marlene, al cărei nume este o combinație a prenumelui și numelui său mijlociu, a fost fiica lui Ludwig Dietrich, un ofițer de poliție prusac, care a murit când ea era foarte mică. Mama sa s-a recăsătorit cu un ofițer de cavalerie, Edouard von Losch. Educată la o școală privată, Dietrich a învățat engleza și franceza până la vârsta de 12 ani. În adolescență, a studiat pentru a deveni violonistă, dar viața de noapte vibrantă a Berlinului din perioada Weimar a deturnat-o de la acest plan. După ce a pretins o accidentare la încheietura mâinii, a renunțat la vioară și a început să caute oportunități în actorie și modeling.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marlene_Dietrich#/media/Fi%C8%99ier:Marlene_Dietrich_in_No_Highway_(1951)_(Cropped).png

În 1921, Dietrich s-a înscris la școala de teatru Deutsche Theaterschule a lui Max Reinhardt, devenind în cele din urmă parte a companiei sale de teatru. În 1923, a fost remarcată de Rudolf Sieber, director de casting la studiourile UFA, care a distribuit-o în roluri mici de film. Cei doi s-au căsătorit în 1924, iar după nașterea fiicei lor, Maria, Dietrich a revenit la cariera de actriță. Deși nu au divorțat niciodată oficial, cuplul s-a separat în 1929.

În 1929, regizorul Josef von Sternberg a descoperit-o pe Dietrich și a distribuit-o în rolul Lola-Lola din Der blaue Engel (1930, Îngerul albastru), unul dintre primele filme sonore din Germania. Succesul acestui film a propulsat-o la statutul de vedetă internațională. Von Sternberg a adus-o în Statele Unite, unde a semnat un contract cu Paramount Pictures. Sub îndrumarea sa, Dietrich și-a construit imaginea de femeie fatală în filme precum Morocco (1930), Dishonored (1931), Shanghai Express (1932), Blonde Venus (1932), The Scarlet Empress (1934) și The Devil Is a Woman (1935). Dietrich a demonstrat o latură mai ușoară în comedii romantice precum Desire (1936) și Destry Rides Again (1939).

Dietrich a refuzat cererile lui Adolf Hitler de a lucra în Germania în timpul regimului nazist, declarând în mod deschis opoziția față de nazism: „Hitler este un idiot”, spunea ea. Filmele sale au fost interzise temporar în Germania, iar Dietrich a fost etichetată drept trădătoare de către naziști. Devenită cetățean american în 1937, a susținut peste 500 de spectacole pentru trupele aliate între 1943 și 1946, considerând această activitate cel mai important lucru pe care l-a făcut vreodată. „America m-a primit când nu mai aveam o patrie, dar în inima mea sunt germană – germană în suflet”, declara ea.

După război, Dietrich a continuat să joace în filme de succes precum A Foreign Affair (1948), Witness for the Prosecution (1957), Touch of Evil (1958) și Judgment at Nuremberg (1961). În paralel, a devenit o cântăreață de club de noapte, cu spectacole memorabile care au continuat până în 1974. Ultima sa apariție pe ecran a fost în Just a Gigolo (1978). Documentarul Marlene (1986), regizat de Maximilian Schell, a explorat viața și cariera sa. În 1987, și-a publicat autobiografia Ich bin, Gott sei Dank, Berlinerin („Eu sunt, slavă Domnului, o berlineză”).

Dietrich a fost o figură emblematică a eleganței și androginiei, renumită pentru purtarea pantalonilor și a hainelor masculine, influențând stilul modei americane. Relațiile sale, atât cu bărbați, cât și cu femei, au fost subiect de intrigă, dar au contribuit la aura sa enigmatică. Cântece precum „Falling in Love Again,” „Lili Marleen” și „La Vie en Rose” au devenit simboluri ale epocii. Scriitorul Ernest Hemingway spunea despre ea: „Doar cu vocea ei ți-ar putea frânge inima.”

În 2000, o colecție a obiectelor sale personale a fost expusă permanent la Muzeul Filmului din Berlin, reflectând impactul și moștenirea unei icoane a culturii și cinematografiei mondiale.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Marlene-Dietrich