Jurnal FM 
Marius Guran, inginer, specialist în calculatoare, unul dintre pionierii informaticii românești
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 24, 2026
Marius Guran (7 noiembrie 1936, Bârca, jud. Dolj – 24 aprilie 2019) a fost un inginer de excepție, profesor universitar și unul dintre fondatorii informaticii moderne în România.
Imediat după absolvirea facultății, și-a început cariera didactică în 1960, parcurgând toate etapele: preparator, șef de laborator, asistent, șef de lucrări, conferențiar și, în 1988, profesor universitar. Una dintre realizările sale de referință este participarea, în 1965, la fondarea Catedrei de Calculatoare din cadrul Facultății de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnica din București.
Academician Marius Guran
De-a lungul carierei sale, a activat și ca profesor la Facultatea de Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice și a condus Centrul de Cercetare și Consultanță pentru Managementul și Ingineria Întreprinderilor Industriale Virtuale. A devenit conducător de doctorat în informatică aplicată, formând generații întregi de cercetători și specialiști în rețele de calculatoare, sisteme integrate, decizie asistată, informatică industrială și antreprenoriat digital.
Pe lângă activitatea universitară, Marius Guran a jucat un rol-cheie în cercetare. În 1970 a fost numit director al nou-înființatului Institut Central de Informatică din București, unde a dezvoltat prima echipă de cercetare în rețele de calculatoare din România. A coordonat un proiect complex de rețea experimentală de transmisie de date prin comutație de pachete, apreciat la prestigioasa conferință internațională din 1972 de la Washington – un proiect similar cu ARPANET.
În perioada 1979–1985 a fost consultant UNESCO în informatică și rețele de calculatoare, iar după 1989 a obținut pentru România domeniul național de internet „.ro”.
Între 1995 și 2001 a fost membru al Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, iar între 1990–1996 și 2000–2004, consilier prezidențial pentru știință, tehnologie și educație.
A avut o activitate editorială impresionantă: peste 70 de articole în reviste de specialitate, peste 120 de comunicări științifice și zeci de volume și studii, printre care:
-
Sisteme time-sharing (1969)
-
Sisteme integrate de producție asistate de calculator (1997)
-
Strategia națională pentru implementarea societății informaționale (2001)
-
Monografia informaticii din România (2012)
Distins cu numeroase premii și onoruri, printre care:
-
Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2002)
-
Ordinul Meritul Științific (1983)
-
Premiul „Traian Vuia” al Academiei Române (1985)
-
Membru de onoare al Academiei Române (din 2011)
A fost membru fondator și vicepreședinte al mai multor asociații de profil, precum Asociația Română pentru Industria Electronică și Software sau Forumul pentru Societatea Informațională.
