Marius Bunescu, pictor român

Marius Bunescu (n. 15 mai 1881, Caracal, județul Romanați – d. 31 martie 1971, București) a fost un important pictor român, cunoscut atât pentru activitatea sa artistică, cât și pentru rolul esențial în organizarea și conducerea unor instituții muzeale din România. A fost director al Muzeului Anastase Simu și unul dintre organizatorii Muzeului Național de Artă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Bunescu#/media/Fișier:Marius_Bunescu_1981_Romanian_card.jpg

Personalitatea sa a avut un impact semnificativ asupra vieții artistice românești, atât prin creația plastică – ca pictor și grafician – cât și prin activitatea sa administrativă, contribuind la înființarea și dezvoltarea unor muzee și galerii din București.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Marius_Bunescu#/media/File:Venice_by_M._Bunescu_1972_Romanian_card.jpg

Primii douăzeci de ani din viață i-a petrecut fără o legătură directă cu arta, fiind autodidact într-o perioadă în care a practicat diverse meserii, de la contabil la desenator tehnic. Între 1904 și 1906, la Constanța, a luat primele lecții de pictură și desen cu Dimitrie Hârlescu, care l-a îndrumat spre continuarea studiilor în Germania. În 1906, s-a înscris la Academia Regală de Arte Frumoase din München, unde i-a avut ca predecesori pe unii dintre cei mai importanți artiști români ai vremii: Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza și alții. A studiat cu Hermann Groeber, în atelierul căruia și-a format stilul. Deși a fost influențat inițial de impresionismul german, a depășit rapid această influență, fiind atras de peisajul urban, tratat cu claritate și soliditate, incompatibil cu tehnica atmosferică a impresionismului.

A debutat în 1911, la Salonul Oficial din București, cu cinci lucrări care s-au vândut toate. Prima expoziție personală a avut loc în 1919, la librăria Minerva. Din 1920, și-a început cariera administrativă în arta muzeală, devenind director al Muzeului Anastase Simu și, ulterior, al Casei Memoriale Simu.

În 1921, a fost unul dintre fondatorii Sindicatului Artelor Frumoase, fiind ales secretar, iar între 1923 și 1927 a deținut funcția de președinte. Perioada interbelică a fost una de maturitate artistică și de succes profesional: a avut numeroase expoziții personale apreciate de critici și colecționari, a redactat în 1937 Catalogul Muzeului Simu, a primit Premiul Național pentru pictură în 1938, iar în 1940 a fost decorat cu Meritul Cultural, clasa I, în grad de cavaler.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost director al Muzeului Simu și delegat al Direcției Artelor. După 1947, și-a continuat activitatea artistică fără a face compromisuri stilistice pentru a se adapta noii ideologii comuniste.

Pe lângă cariera de pictor și muzeograf, Bunescu a avut o contribuție importantă în organizarea și dezvoltarea instituțională a vieții artistice din România. A fost membru fondator, secretar și președinte al Sindicatului Artelor Frumoase. După 1949, a devenit director al Pinacotecii Naționale din cadrul Muzeului de Artă al R.P.R. și, din 1950, s-a ocupat de organizarea Galeriei Naționale.

Distincții primite:

• Ordinul „Coroana României”, în grad de Comandor (7 noiembrie 1941)
• Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (14 mai 1956), pentru merite deosebite în creația plastică, cu ocazia aniversării a 75 de ani
• Ordinul Muncii, clasa I (11 decembrie 1956), pentru activitatea din domeniul muzeografiei
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne”, clasa a IV-a (12 august 1959), pentru contribuția la dezvoltarea culturii și științei
• Maestru Emerit al Artei din R.P.R. (3 iulie 1961), la împlinirea a 80 de ani de viață
• Artist al Poporului din R.S. România (15 iulie 1966), pentru întreaga activitate artistică
• Ordinul „Meritul Cultural”, clasa I (25 decembrie 1967), cu ocazia celei de-a XX-a aniversări a proclamării Republicii.