Mărioara Adochiței, studenta din Bacău care și-a depășit condiția de „fata de la casa de copii” (Foto)

Ar trebui să fie o poveste tristă, însă, din fericire, nu este așa. Este povestea de viață a Mărioarei Adochiței, unul dintre copiii crescuți cu măsura protecției sociale, la un centru din Bacău.

Cu perseverență, ambiție, curaj și multă, multă muncă, a reușit să își depășească condiția de „fata de la casa de copii” și de la 11 ani a luat viața în propriile mâini și a început să lupte cu greutățile vieții ca un adult. A făcut sport, a terminat școala și a ajuns studentă fără să aibă părinți care să îi vegheze parcursul școlar, fără să știe ce gust are supa caldă a mamei și nici bucuria tatălui că are o fiică la facultate.

“Când te simți descurajat, nu înceta să crezi în tine și nu uita că orice obstacol te face mai puternic!”, își începe Mărioara Adochiței povestea care a fost publicată de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.

“Bună ziua! Numele meu este Adochiței Mărioara Elena și sunt și eu unul dintre copiii crescuți cu măsura protecției sociale, la un centru din Bacău. Am 22 de ani din care 16 i-am petrecut în sala de sport, pasionată de gimnastică și judo. Acum sunt studentă în anul doi la Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău, specializarea Sport și Performanță Motrică.

Sunt ambițioasă, empatică și iubitoare, calități care m-au ajutat și cred că mi-au făcut mai ușor drumul pe care am ales să merg. Consider că speranța reprezintă un viitor mai bun, pe care mi-l doresc și lupt să-l am.

La doar 11 ani am realizat că trebuie să-mi iau viața în propriile mâini și să lupt cu greutățile vieții ca un adult. Am fost nevoită să muncesc pentru a mă putea întreține, însă educația mi-a dat libertatea de a alege și am reușit să mă bucur de viață prin experiențele minunate de care am avut parte.

Perseverența și creativitatea sunt elementele cheie care m-au ajutat în școală. Am urmat cursurile școlii profesionale din cadrul Colegiului Dimitrie Ghica din Comănești, apoi am continuat studiile la Liceul cu Program Sportiv din Bacău. Examenul de bacalaureat a fost o prioritate pentru mine și promovarea lui m-a ajutat să încep studiile la Universitatea Vasile Alecsandri, specializarea Sport și Performanță Motrică.

Persoana care m-a influențat pozitiv a fost antrenorul meu, care m-a îndrumat și mi-a fost ca un părinte. Lui îi datorez determinarea pe care am avut-o și încă o am pentru a avea o educație potrivită și pentru a munci pentru visul meu, acela de a deveni antrenor de judo.

Mă consider o persoană puternică datorită experiențelor pe care le-am trăit, un om vesel datorită faptului ca am învățat să mă bucur de orice lucru mărunt și o persoană înțeleaptă prin prisma experienței acumulate. Implicarea mea în acțiuni de voluntariat m-a ajutat din toate punctele de vedere, mi-a deschis noi orizonturi și mi-a schimbat viața complet.

Sportul mă motivează foarte mult, dar și dorința de a-i ajuta pe alții să se descopere prin sport, așa cum am avut eu norocul să o fac. Lectura, de asemenea, este pentru mine un refugiu, care contribuie la formarea mea ca om.

Sunt recunoscătoare pentru că am avut șansa de a putea continua liceul și a face facultatea, de a activa ca voluntar în Asociația Bronx care a fost ca o familie pentru mine. Fără sprijinul celor din asociație nu aș fi reușit să fac tot ceea ce mi am propus.

Mesajul meu către copiii din îngrijire este unul pozitiv: Atunci când te simți descurajat nu înceta să crezi în tine și nu uita că orice obstacol te face mai puternic. Te face să îți dorești mai mult să ajungi acolo unde ți-ai propus, te face să apreciezi fiecare moment din viața ta, să te bucuri de fiecare șansă care îți apare în cale, să te bucuri de oameni și de viață.

Visurile nu trebuie să moară ușor, ci trebuie să lupți pentru ele!”- Mărioara.