Mario Roques, lingvist, filolog și medievalist francez

Mario Roques (n. 1 iulie 1875, Callao, Peru – d. 8 martie 1961, Paris, Franța) a fost un lingvist, filolog și medievalist francez, recunoscut ca unul dintre cei mai importanți specialiști în filologia romanică. Din anul 1914 a fost membru corespondent al Academiei Române. S-a remarcat prin studiile dedicate literaturii medievale franceze și prin edițiile critice și traducerile unor opere fundamentale, precum Le Roman de Renart.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Mario_Roques#/media/File:Roques_Harcourt_1950.jpg

Roques și-a început studiile la École Normale Supérieure în 1894, urmând în paralel cursuri la École nationale des chartes. Din 1895 a studiat filologia romanică la École pratique des hautes études, sub îndrumarea reputaților savanți Gaston Paris și Antoine Thomas. Cariera sa universitară s-a desfășurat în cadrul unor instituții de prestigiu, printre care École Normale Supérieure, École pratique des hautes études, Institut national des langues et civilisations orientales, Sorbona și Collège de France. La Institut national des langues et civilisations orientales a predat limba română și limba albaneză, iar în 1936 a fost numit director al instituției.

În 1910 a fondat colecția Les classiques français du Moyen Âge la editura Honoré Champion, contribuind decisiv la publicarea unor ediții critice ale literaturii medievale franceze. În anul următor a preluat conducerea prestigioasei reviste Romania, succedându-i lui Paul Meyer, funcție pe care a deținut-o până la sfârșitul vieții.

De-a lungul activității sale, Mario Roques a publicat numeroase ediții și studii dedicate literaturii medievale, dintre care se remarcă: Le Garçon et l’Aveugle (1912), Le Roman du comte d’Anjou (1931), Aucassin et Nicolette (1936), mai multe ediții ale Le Roman de Renart (1948, 1951, 1955, 1958, 1960, postum în 1963), Érec et Énide (1952), Roland à Saragosse (1956), L’Estoire de Griseldis (1957), Le Chevalier à la charrette (1958), La Farce du pauvre Jouhan (1959, în colaborare cu Eugénie Droz) și Yvain, le Chevalier au Lion (1960).

Prin activitatea sa de profesor, editor și cercetător, Mario Roques a avut o contribuție esențială la dezvoltarea studiilor de filologie romanică și la valorificarea patrimoniului literaturii medievale franceze, influențând generații de cercetători din domeniu.