Marietta Rareș, actriță română

Marietta Rareș (n. 31 martie 1897, București – d. 4 februarie 1994, București) a fost o apreciată actriță română de teatru și film.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marietta_Rareș#/media/Fișier:Marietta_Rareș.01.jpg
Născută la București pe 31 martie 1897, sub numele de Marietta Ionescu, a debutat ca actriță în 1914, la doar 17 ani, în cadrul Companiei Marioara Voiculescu – Bulandra, într-o comedie de Sacha Guitry. În octombrie 1915, a jucat în piesa Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. A absolvit Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București în 1918. A făcut parte din trupa soților Bulandra, jucând între 1919 și 1925, apoi între 1932 și 1938, în diverse roluri, de la tânăra ingenuă visătoare, la femei cochete și provocatoare. Printre cele mai notabile roluri se numără Ketty din Heidelbergul de altădată (1918) de Wilhelm Meyer-Förster, subreta din Avarul (1922) al lui Molière și Maria Antonovna din Revizorul de Nikolai Gogol.

A fost actriță la Teatrul Mic din București (1925–1927) și la Teatrul Fantasio din Constanța (1927–1930), unde a interpretat adesea roluri în farse și comedii bulevardiere, alături de Ion Iancovescu și Gheorghe Timică. După o perioadă scurtă în trupa Mariei Ventura (1931–1932), a revenit în trupa soților Bulandra, unde a activat până în 1938. Ulterior, a fost angajată la Teatrul Național din București (1939–1941), interpretând alături de Ion Finteșteanu și Victoria Mierlescu. Regizorul Val Mugur o caracteriza astfel într-un program de spectacol din 1944: „A avut totuși un nenoroc Marietta Rareș în teatru. A exclus vulgaritatea prin temperament și a fost una dintre cele mai fără noroc actrițe la noi. Trebuie felicitată pentru acest avantaj de stil.”

Marietta Rareș a fost o componentă de seamă a trupei Teatrului Nostru (1944–1947), condus de Dina Cocea, jucând în piese de Shakespeare, Eugene O’Neill și Jean Anouilh. Apoi, a activat un an (1947–1948) la Teatrul Odeon, condus de Marietta Sadova, unde a interpretat roluri de compoziție în piese precum Cei din urmă de Maxim Gorki și Îmi amintesc de mama de John Van Drutten.

După mutarea Teatrului Odeon la teatrele de stat în urma conferinței despre „libertatea creației” din 1948, Marietta Rareș a continuat să joace la Teatrul Municipal din București, sub conducerea fostei sale patroane, Lucia Sturdza Bulandra. Acolo a interpretat roluri secundare, dar pline de forță, în piese de succes precum Pescărușul de Cehov. S-a pensionat în 1959, la vârsta de 62 de ani.

Pe lângă cariera de teatru, Marietta Rareș a jucat și în film, fiind cunoscută în special pentru rolul mamei lui Ghiță din La moara cu noroc (1956), regizat de Victor Iliu. De-a lungul carierei sale, a obținut titlul de artist emerit în 1957 și a fost distinsă cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate în ianuarie 1994, cu câteva zile înainte de a deceda.

Filmografie

• Ecaterina Teodoroiu (1921) – Ecaterina Teodoroiu
• Ecaterina Teodoroiu (1930)
• În sat la noi (1951) – soția lui Ion Lepădat
• La moara cu noroc (1957) – Bătrâna, mama lui Ghiță
• Gaudeamus igitur (1965)
• Sărutul (1965)
• Puterea și adevărul (1972)
• Cireșarii (1972) – Bunica
• Aus dem Leben eines Taugenichts (1973)
• Revanșa (1978) – mama lui Pârvu
• Cianura… și picătura de ploaie (1978) – mama lui Gheorghiu
• Cine mă strigă (1980) – Bunica
• Lumina palidă a durerii (1980) – Tudora
• Ștefan Luchian (1981)
• Femeia din Ursa Mare (1982)
• Pădurea nebună (1982)
• La capătul liniei (1983) – soacra domnișoarei Iliescu

Distincții

• Crucea „Meritul Sanitar” cl. I (9 mai 1942) – pentru „devotament și abnegație în opera de îngrijire a răniților de război, aducând importante contribuții morale și materiale în organizarea și întreținerea spitalelor de răniți”
• Medalia Muncii (9 iunie 1954) – „pentru merite deosebite în domeniul artei teatrale”
• Titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (25 decembrie 1957) – „pentru merite deosebite în activitatea artistică”.